DongHo( a.k.a. X).

Frate! This Vlad dude is obsessed! Nu stiu ce ii veni... Ma tot urmareste, cica vrea sa il invat sa agate fete. And what kind of expression is that, anyway?! Ce, le pescuiesti? Cum adica sa le agati? Il inteleg ca vrea si el o prietena, sau "cauta si nu gaseste", cum zice el, dar totul are o limita.
Vreo doua ore s-a rugat de mine sa il invat "tehnici de cucerire", pana am cedat, si ca sa scap de el i-am promis ca o sa il invat. Cum sa-mi treaca prin cap ca asta o sa ma urmareasca peste tot acum, luandu-si notite despre tot ce fac. Si in plus, nici nu cred ca sunt in masura sa il invat. Adica, OK, am avut parte de destule "flirturi", ca sa le zic asa, dar in momentul asta nu prea mai am incredere in abilitatile mele. Asta pentru ca tipa pe care o plac acum m-a bagat in "the friend zone". Si stim cu totii ca odata bagat acolo nu mai iesi in veci!
E numai vina lui Shery. OK, stiu ca ar trebui sa am ceva respect pentru bolnavi, dar tot sunt suparat pe ea. Cand o sa isi aminteasca de mine, atunci o sa pot sa ii reprosez lucrurile astea.
In loc sa ma invete ea romana, like a good noona [noona=sora mai mare, prietena mai mare in coreana], ce s-a gandit ea... Sa ma ajute sa imi fac doi prieteni noi: pe Vlad, asta mic si enervant, si pe Nermy, singura fata care m-a refuzat vreodata. Bine, nu stiu daca a fost un refuz propriu-zis. Eu i-am zis:
"Do you want to go out with me?"
Si ea mi-a raspuns:
"Sure, let's go out, it's hot in here."
Apoi a inceput sa imi spuna cat de bine ii pare ca poate sa isi faca prieteni noi si sa imi explice mie cat de cuuuute e Jay hyung [hyung=frate mai mare, prieten mai mare in coreana]. Dupa care m-a pus sa ii povestesc totul despre el.
Acum daca ma gandesc mai bine, si Vlad e de vina! Dupa ce s-a prezentat, in loc sa ma invete romana cum l-a rugat Shery, m-a lasat pe mainile lui Nermy si s-a dus sa se uite dupa fete prin mall.
Se pare ca Vlad asta nu e totusi asa de rau cum credeam. Astazi mi-a zis ca nu vrea sa faca neaparat rost de o prietena, oarecare. Ii place si lui o fata. Poate totusi nu suntem atat de diferiti precum credeam. Asa ca i-am zis:
"Te ajut! But from now on, you'll call me hyung."

Vlad.

Azi am aflat ca chinezii aia sunt mari vedete pe la ei pe acolo. Wicked! Ei trebuie sa stie totul despre cum se agata fete! Dintre toti cei de acolo, am gasit unul care vorbea romana cat de cat bine si era de varsta mea. Il chema... nu mai stiu exact cum il chema(ca doar stiti ca astia au nume din alea complicate)... Oricum, toata lumea ii zicea X, asa ca l-am strigat si eu tot X.
M-am dus la magazin, am luat o bere, apoi l-am abordat. Sau "apostat", da' fara bata.
"Bem o bere?" i-am zis, cat mai smecher. Pentru favoarea pe care vroiam sa i-o cer trebuia cel putin sa dau impresia ca sunt un tip cool.
Tipul s-a uitat la mine ciudat, iar apoi mi-a raspuns, intr-o romana perfecta(Wow!):
"Am 17 ani. Nu am voie sa beau alcool."
Vrei sa spui ca tipul asta avea succes la fete? Come on, man! (a se citi man, ca in romana) Era un mama's boy!
Am vrut sa fac putin misto de el, insa norocul lui ca tocmai atunci i-a sunat telefonul.
"Hello!" a raspuns el, pe un ton moale. Probabil ca era maica-sa, il verifica. "We broke up ages ago, Anne! Get over it! And delete my number, now!"
OK, schimbam abordarea. Tipul asta chiar stia sa se descurce cu fetele. De acum incolo, aveam de gand sa fiu ucenicul lui. Vroiam sa invat tot ce se putea de la el. Vreau gagicaaaaaaaaaaaaa!
"Vroiai sa imi ceri ceva?"
"Da! Cum ti-ai dat seama?"
"Come on, man!" (a se citi man, ca in engleza)
"Ma inveti sa agat gagici?" am intrebat, ranjind.

Junk.

Thank you, God! Iti multumesc ca ai salvat-o pe Shery! Doamne, desi nu isi aminteste de mine, promit solemn sa fiu mereu langa ea!
"Dar Junk, daca o sa ramana asa mereu? Ce facem?" m-a intrebat Tanya ingrijorata. "Nu stiu ce sa fac, ce sa spun... Nu stiu cum sa ma port cu ea... Diana se descurca mult mai bine. Nu stiu cum poate fi atat de... calma."
"Tanya... nici mie nu imi place situatia asta. Adica... iti dai seama... as prefera sa ma urasca, decat sa nu ma cunoasca."
"Si atunci?"
"Si atunci... nu avem ce face. O luam de la zero. Adica eu o iau de la zero, ca pe voi macar va recunoaste."
"Dar nu inteleg cum de nu-si da seama ca suntem mai mari... Doar m-am schimbat din clasa a IX-a. Atunci eram slaba!"
"Aaa... Tanya..."
"Ce?"
"Stii, esti slaba si acum."
"Tu nu ai cum sa stii! Nu ma cunosteai in liceu!"
"Tanya! Arati foarte bine! Snap out of it!"
"Iiii, ce sweet esti! Dar ai grija sa nu te auda Shery, ca poate devenim si noi un cuplu." spuse Tanya razand.
"Nu e amuzant!"
Nu stiu de unde aparuse Diana, dar parea suparata.
"Shery ma intreaba intruna de prietenul meu, cum e, daca am avut... stiti voi..."
"Uuuu..." exclama Tanya zambind pervers.
"Daca am avut primul sarut, Tanya!" o mustra Diana pe prietena ei.
"Ah, am uitat ca Shery se crede inocenta." rase Tanya.
Si eu uitasem. Sau poate, in mod inconstient, evitasem sa ma gandesc la asta. Dar acum ca adusesera fetele discutia, nu mai puteam sa ma gandesc la altceva. Imi venea greu sa imi imaginez ca cea pe care o iubeam nu isi amintea de cele mai frumoase clipe din viata mea, cele traite cu ea. Nu puteam sa ma pun in locul ei. Cred ca eu daca as fi uitat asta mi-as fi pierdut insusi rostul existentei mele. Dar Shery supravietuise si era din ce in ce mai bine. Uram, de asemenea, ca se uita la alti barbati. Desi nu imi statea in fire, de fiecare data cand aparea un altul in raza vizuala a femeii pe care o iubeam, o dorinta de  a-l pedepsi pe nemernic imi curgea prin vene! Vroiam sa il bat, mai mult decat atat, sa ii fac rau oricaruia care i-ar fi castigat afectiunea.
Insa pentru toate acestea exista o solutie: daca Shery nu ma mai iubea, atunci nu-mi ramanea decat... sa o recuceresc!

Vlad.

Si uite asa am ajuns eu sa am prietena. Shery, proaspat trezita din coma, in timp ce toata lumea se uita la ea ingrijorata, ma intreaba rosind (God knows why?!):
"Tu... tu cine esti?"
"Sunt Vlad. Vlad Pe..."
"Vlad Petrescu!" ma intrerupe Diana. Uitasem ca doctorul ne spusese sa o lasam sa isi aminteasca singura totul, insa sorumea nu. Si recunoscand privirea din ochii lui Shery(si stiind ca ar fi omorat-o daca si-ar fi recuperat memoria si ar fi aflat ca nu a oprit-o la timp), a adaugat, in timp ce ma lua de mana(Yuck!):
"El e... e prietenul meu."
"Wow! Ai un prieten?" Am observat dezamagirea de pe fata ei, insa doar pentru o clipa, dupa care un zambet sincer a aparut din nou pe fata lui Shery. Era atat de inocenta la 15 ani! Cine ar fi crezut ca fetita asta o sa ajunga o fata... mai mare... dar atat de complicata!
"Felicitari, Did!" Apoi, crezand ca noi nu auzim nimic, i-a soptit la ureche:
"N-as fi crezut, dar chiar ai gusturi bune! Well done, Dida!" S-a gandit putin, apoi a zis:
"Hey! Dida... da, e o porecla destul de buna pentru tine! De ce nu m-am gandit mai demult la asta?"
Toti din salon(adica toti care au inteles ce a spus) au inceput sa rada! Toti cu exceptia lui Junk, care a privit-o pe Shery cu dragoste, asa cum facea de obicei, apoi a zambit ingaduitor si ne-a dat pe toti afara din salon, spunand ca Shery are nevoie de odihna. Da, sigur! Shery avea mai degraba nevoie de cei cativa mai multi ani pe care ii pierduse!

Diana.

Am o veste buna si una proasta. pe care o vreti prima?
Ei bine, daca nu va hotarati, aleg eu: aia buna, ca sa incepem optimist: Shery e bine. Sau ma rog... cat de bine se poate in conditiile de fata. Dar cu ce ne ajuta pesimismul?! A iesit din coma de doua zile. De cand s-a trezit, nu se opreste din vorbit. Mananca normal, sau daca e sa fiu sincera, mai bine decat in mod normal (Doar e o "adolescenta" de 15 ani, nu? E in crestere...). Nu, nu asta era vestea proasta. In momentul de fata, faptul ca se crede de 15 ani este cea mai mica dintre problemele mele. Problema mea e ca s-a indragostit! Si ar fi bine daca, uitand de problemele cu Junk, sa se fi indragostit din nou de el! Dar lui Shery, cea de 15 ani, nu ii plac barbatii de 23 de ani. Oh, nu! Normal ca nu! Cand eram in generala, lui Shery ii placeau numai tipii de aceeasi varsta cu ea, sau mai mici cu un an. Niciodata nu s-ar fi uitat la un tip mai mare. Din fericire, cand am ajuns la liceu, a inceput sa ii vada si pe cei cu pana la 2 ani mai mari decat ea. Insa 23 de ani?! 8 ani diferenta? Trebuia sa recunosc ca era cam mult.
Acum imaginati-va camera lui Shery cand s-a trezit. Ii avem asa: pe Junk, Mir, Key, X, Jay, Vlad, toti adunati in jurul patului ei, intreband-o, fiecare pe limba lui, cum se simte. Orice fata de 15 ani s-ar simti flatata! Si dintre atatia baieti superbi, frumuseti asiatice, ea a facut cea mai proasta alegere posibila: l-a ales pe cel care a intrebat-o primul, pe cel care s-a asezat pe patul ei si i-a zis:
"Shery, esti bine?"
Il urasc pe frati-mio! Vlad, o sa te omor intr-o zi!

Vlad. (pe principiul: Baietii vorbesc putin, mai ales la 15 ani.)

Va mai amintiti de fratii telecomanda? Da, da, aia cu "Caut o prietena si nu gasesc! Toate fetele sa apeleze la mine!". Ei bine, cam asa sunt eu: Vlad Petreanu. 15 ani. Frumos. Destept. Sportiv. Dar singuuuuur, atat de singuuur. Chiar nu stiu care e problema mea. Sorumea si cu prietenele ei imi spun ca sunt prea mic. Nu-i adevarat! Sunt atatia tipi de varsta mea care au la gagici de nu le fac fata. Eu de ce nu am?! De fapt, s-ar putea sa stiu care e problema...
Acum doua luni, dupa lungi insistente, am convins-o pe Shery sa imi faca si mie rost de o prietena, asa ca mi-a prezentat o fata. Era o colega de-a lui Nermy. Mi-a placut de ea, la prima vedere, ce sa zic. Arata OK, nu era pitipoanca, thank God, spre deosebire de majoritatea fetelor pe care le cunosc. Dar nu stiu... parca ceva nu a mers. Oi fi eu prea pretentios? Hm, nu cred... Ele nu sunt suficient de bune! Da, e vina lor!
In fine, nu prea se cade sa vorbesc eu acum de fete, cu Shery in... starea in care e. Ce-i mai rau e ca, cu toata  harababura asta, m-am procopsit si cu o prietena. In momentul asta as fi fericit daca ar fi vorba de oricine altcineva! Fie ea si pitzi! Cine s-ar fi gandit la o situatie atat de absurda?!

15 ani.

Ma cheama Shery si am 15 ani. Sunt boboaca la liceul Zinca Golescu, unul dintre cele mai bune licee din Pitesti, impreuna cu prietenele mele cele mai bune, Tanya si Diana. Sunt intr-una dintre cele mai frumoase perioade a vietii mele, cu colegi loiali, prietene adevarate si intr-o relatie fericita. Ady este prima mea iubire, cel cu care visez sa ma casatoresc. Nu suntem de mult timp impreuna, desi il plac de mult timp. Nici nu as fi crezut ca s-ar fi uitat vreodata la mine. Sunt atatea fete mai frumoase decat mine! Eu sunt scunda, creata si port ochelari.
Mi-e dor de el... Sunt inchisa in spitalul asta groaznic! Urasc sa stau inchisa in casa, sau oriunde altundeva... Vreau sa ies pe-afara cu prietenii mei, cu Andy si Diana si Tanya. Vreau in parc!
Astazi au venit sa ma viziteze o multime de oameni. Pe unii ii cunosteam, adica pe Diana si Tanya, dar pe restul nu. Erau o groaza de chinezi la mine in salon. Chinezii nu stiau romana, dar vorbeau cu mine in engleza. Ma intrebau cum ma simt, daca imi amintesc ceva... Normal ca imi aminteam, doar nu eram proasta! Imi aminteam tot ce facusem la scoala, ba chiar stiam si alte lucruri, pe care le citisem singura. Eram cea mai buna la engleza de la mine din clasa, dar chinezii astia vorbeau cu un accent ciudat si uneori foloseau cuvinte pe care eu nu le cunosteam, cum ar fi "betrothed", sau cum s-o scrie. Am presupus ca are legatura cu reciclarea, pentru ca imi spusesera:
"Do you remember Junk's betrothed?"
Intre toti chinezii, era unul care se uita cam urat la mine. Era mereu asa... incruntat... El vorbea romana cel mai bine dintre toti. Cand am intrebat-o pe Diana unde e Ady, parca ii venea sa imi dea cu ceva in cap. Poate pentru ca nu aveam voie sa ma vad cu iubitul la spital, zic eu.
La un moment dat, Diana m-a luat deoparte si mi-a zis ca Ady m-a inselat. Nu imi venea sa cred! Insa cum Diana era cea mai buna prietena a mea, stiam ca nu avea de ce sa ma minta. In mod ciudat, tradarea lui Ady nu ma durea asa de tare. Nu stiu, parca nu mai tineam atat de mult la el. Poate pentru ca nu ne pupaseram niciodata. O relatie nu e oficiala pana cei doi nu se pupa, nu?
Poate veti zice ca sunt... "usoara", dar sa stiti ca nu sunt! Ei bine, adevarul e ca din camera asta, cineva imi atrasese privirea. Un... un baiat. Era asa de frumos! Se pare ca ma cunostea, pentru ca la un moment dat se asezase pe patul meu si imi zisese:
"Shery, esti bine?"

Senzatia ca am uitat ceva important...

Ma durea capul ingrozitor. Poate ca daca m-ar fi intrebat cineva cum ma simt, i-as fi zis ca ma simt de parca nu imi mai incape creierul in cutia craniana. Eraa insuportabila durerea! Partea buna era ca nu imi mai simteam celelalte parti ale corpului, pentru ca dupa cum aratau, probabil ca trebuiau sa doara si mai rau! De fapt, era putin suspicios ca nu imi simteam corpul. Eram paralizata? Oh, Doamne! Picioarele mele! Gatul! Mainile! Cand am incercat sa le misc, m-am calmat. Desi nu le simteam, raspundeau comenzilor. Poate eram doar amortita. Nu imi aminteam prea bine cum ajunsesem aici, sau de ce eram pe un pat de spital, cu tot felul de tuburi si aparate conectate la corpul meu. Ultimele lucruri pe care mi le aminteam erau luminile puternice si strigatele prietenelor mele. Cam atat. Ah, da! Si senzatia. Simtisem ca am murit. Vazusem lumina. Eram moarta? Asa te simti cand mori? Dar... credeam ca dupa ce ai murit nu te mai doare nimic. In niciun caz nu citisem nicaieri ca esti amortit sau ca te doare capul. Bine, nici nu cunoscusem pe nimeni care sa fi murit si apoi sa se intoarca sa imi povesteasca, dar... oricum... fusesera studii pe tema asta mii! Si in plus, unde era raiul? Sau... poate ajunsesem in iad... Dar de ce? Poate nu fusesem o sfanta, dar cu siguranta nu fusesem atat de rea incat sa ajung in iad. Stiam eu ca ar fi trebuit sa fac mai multe fapte bune!
"S-a trezit! Shht, sa nu o speriem!"
"Cum e, e bine?"
"Ia vezi, piuie aparatul ala?"
"Is she OK?"
"I think so... but she'n not saying anything..."
"That's weird! For her, I mean, 'cause she used to have a lot to say. Maybe she's mute now?"
"Shut up! She just woke up!"
Cata agitatie! La inceput nu stiam ce sa spun, apoi, cand mi-am gasit cuvintele, imi era greu sa deschid gura. Am inceput sa mormai cateva cuvinte pentru inceput.
"Di... Ta... un...e... Ner..."
"Vrei sa stii unde e Nermy?" m-a intrebat Diana.
Am incercat sa incuviintez din cap, dar gatul imi era prins in ceva, asa ca doar am clipit.
"Am trimis-o acasa sa se odihneasca. A stat toata noaptea cu tine. De fapt, sta cu tine de zile intregi. I-am zis sa vina maine, oricum nu are ce sa faca aici. Tu cum esti, te simti bine?"
Vroiam sa le raspund "asa si-asa", insa miscarea asta era prea greu de facut, asa ca am clipit din nou.
De-abia cand ochii mei au inceput sa se obisnuiasca cu lumina din camera, mi-am dat seama ca aici era ceva in neregula. Oare cat timp dormisem? (in cazul in care asta facusem)
Cel mai aproape de mine erau Tanya si Diana, prietenele mele cele mai bune, insa nu aratau la fel. Erau... schimbate. Parca mai dezvoltate. De cand purta Tanya pantofi cu toc? Si ce era cu rujul ala rosu pe buzele Dianei?
Aici se intampla cu siguranta ceva ciudat...