“V-ati instalat?” ne intreba Junk. “Sper ca stati confortabil.”
Confortabil era putin spus. Cum eu vazusem Seulul cand fusesem aici ultima data, Junk s-a gandit la ceva mai special de data asta, asa ca ne-a dus la Jeju Island, principala statiune turistica din Corea.
Poate as fi ramas surprinsa de frumusetea peisajului daca nu as fi vazut minunatia arhitecturala de pe malul marii. Era cea mai frumoasa casa de vacanta pe care o vazusem vreodata in realitate. Partea din fata era in intregime din sticla si stralucea in lumina soarelui de dupa-amiaza. Partea din spate era din piatra, forma sa imitand suprafata unei stanci. Intrarea era prin spate, caci in fata casei se afla o terasa din piatra, ca o imensa platforma sapata in stanca. Nu exista o usa propriu-zisa, ci doar un hol exterior, ca o pestera.
Si totusi, unde urma sa locuim noi, ma intrebam? Caci pe o raza de vreo 2 km imprejur nu se vedea nimic.
Ei bine, va imaginati ce s-a intamplat. Nu imi venea sa cred.
“Did you rent this place?” l-am intrebat pe Junk.
“Not exactly.”
“Don’t tell me… you own this?” am continuat, si mai uimita.
“Oh, no! A friend of mine does. He lent it to me for a couple of weeks.”
“Nu stiam ca ai prieteni atat de bogati.”
Junk mi-a zambit asa cum numai el stia sa imi zambeasca. Putin ironic, dar in acelasi timp bland si intelegator.
“So… Care to share a room toghether?” m-a intrebat.
M-am inrosit, iar Junk a zambit din nou. Stia ca sunt de moda veche. Cel putin in privinta sexului. Unul dintre principiile mele era: no sex without a wedding ring. Nu neaparat pentru ca eram excesiv de conservatoare, ci pur si simplu nu vroiam sa o fac cu alti barbati in afara de sotul meu. Vroiam sa pastrez acel ceva din frumusetea vietii de cuplu. Nu imi doream sa il compar pe viitorul meu sot cu alti barbati. Junk stia asta si ma accepta. Stiam ca si coreenii sunt mai conservatori din punctul asta de vedere, insa Junk arata foarte bine. Ochii lui negri straluceau de fiecare data cand ma privea, iar parul lui, desi foarte inchis la culoare, avea mereu o stralucire aparte. Buzele ii erau nici foarte groase, dar nici subtiri, insa intotdeauna calde si moi. Iar felul in care si le umezea uneori era atat de sexy! Nici corpul lui nu era rau. Desi slabut, arata ca un barbat. Muschii sai nu erau proeminenti, dar erau bine definiti. Ce femeie i-ar fi rezistat? Si totusi el era cu mine. Uneori, cand aveam momentele mele de indoiala, ma intrebam: ce am facut sa il merit? De ce e cu mine? (De cele mai multe ori, Aida imi raspundea: “Pentru ca ai sanii mari.”)
Pana sa apuc sa ii raspund, Junk ma luase de mana, aratandu-mi drumul prin splendida casa.
“Aici o sa stai tu cu Aida. Tanya, is it OK if you share a room with Diana?”
“Super!”
“Si Nermy cu Simona?”
“Sigur!” raspunsera amandoua.
“Junk?’
“Da?”
“M-multumesc! Pentru… tot.” am spus eu, rosind.
“Te iubesc!” mi-a soptit la ureche. “Ne vedem in living intr-o ora?”
“Sigur!” a raspuns toata lumea.
(o ora mai tarziu)
“Vreti sa mergem la film?”
“Nu,” spuse Diana repede. “Am venit tocmai in Corea ca sa ne uitam la film? Asta faceam si acasa.” Diana era mereu in cautare de lucruri noi. Mai ales cand plecam in excursii. Profita de fiecare ocazie de a vedea lucruri care mai de care mai excentrice.
“Esti sigura? Am bilete la avanpremiera filmului “Harry Potter 7 – part 1″, loja VIP.”
“Mergem la film!” spuse hotarata Diana.
Intre toti entuziastii, numai eu faceam nota discordanta. De unde avea Junk bilete asa de bune? Insa cum calul de dar nu se cauta la dinti (nici biletele la… provenienta), am decis sa nu iau in seama aspectul asta.
“…sa vizitam turnul Namsan, cladirea 63…” Se parea ca pierdusem o parte din discutie.
Nu mai fusesem cu Junk la film. Desi eram impreuna de aproape un an, fusese 1 an ocupat. Cand ne cunoscuseram, amandoi eram boboci, asa ca aveam mult de munca pana sa ne acomodam cu viata de student. Desi anul acesta eu eram anul II, Junk era din nou boboc. Pentru ca facultatea pe care si-o alesese in Corea nu avea corespondenta in Romania, fusese nevoit sa isi schimbe specializarea si sa o ia de la capat. Pentru mine… Iar asta era foarte romantic!
Loja VIP era altceva. Nu ma duceam des la film in Romania, dar fusesem de cateva ori, asa ca puteam sa imi dau seama ca nu asa arata in mod normal un cinematograf. Junk nu folosise cuvantul corect. Cand spusese loja, de fapt se referise la sala VIP. O sala imensa, cu ecrane pe toti cei 4 pereti si boxe pe tot tavanul. De asemenea, avea casti, in caz ca vroiai izolarea sunetelor venite din exterior. Desi pentru restul audientelor filmul fusese difuzat 2D, noi il vedeam 3D.
“Vroiam sa va duc la 5D, dar cum sunteti numai fete, m-am gandit ca va speriati.”
Scaunele erau extrem de confortabile. Se lasau pe spate, ca sa te simti ca acasa. Erau doua tipuri de locuri: locuri pentru cupluri, cu canapea ca sa te poti imbratisa cu iubitul si locuri single, pentru cei care se bucurau de film fara companie.
Eu si Junk am ales unele dintre locurile duble, iar ceilalti si-au ales locuri single.
Inainte sa inceapa filmul, o chelnerita a venit sa ne ia comanda. A comandat Junk pentru amandoi, suc, nachos si floricele.
“Care e actorul tau preferat din filmul asta?” ma intreaba Junk.
“Cea care o joaca pe Bellatrix si cel care il joaca pe Snape.” raspund eu repede.
“Uite cine intra acum pe usa.”
Deja erau prea multe surprize pentru o singura seara. Asa ca am lesinat. Cand m-am trezit, in jurul meu erau multi oameni. In afara de prietenele mele si Junk, mai erau actorii mei preferati si cativa rockeri frumosi, parca scosi din videoclipurile unui boy-band.
“Are you OK?” ma intreaba Snape si Bellatrix (pe numele lor adevarate Alan si Helena).
“I can’t believe Snape and Bella are asking me if I’m OK.”
“Well, don’t tell anyone, it’ll ruin our bad guys’ image.” mi-au raspuns ei, razand.
“Love your acting, by the way.”
“Well, thank you. Can we watch the movie now?”
“Nu a inceput?” il intreb pe Junk.
“Te-am asteptat pe tine.”
“Ah, nu trebuia. Sorry, everyone! Cum de sunt EI aici?” il intreb in soapta pe Junk.
“E avanpremiera coreana. Samsung a investit mult in filmul asta. They were supposed to come!”
Seara asta a fost too much. Daca as spune ca a fost cea mai buna seara din viata mea ar fi o aberatie, pentru ca seara asta nu are termen de comparatie.
Filmul a fost excelent. Cu toate ca stiam povestea dinainte, asta nu a luat din bucuria de a vedea ecranizarea altfel decat mi-o imaginasem eu. Am exasperat pe toata lumea, spunand ce se va intampla in film cu cateva secunde inainte, insa Junk, cel care era cel mai aproape de mine, parea mai degraba amuzat decat exasperat.
Cand stiam ca filmul urma sa devina scary, il apucam strans pe Junk de mana si il strangeam cu putere, inchizand in acelasi timp ochii. El ma saruta pe frunte surazand si imi spunea ca sunt cute. Eu ma rasfatam, ca un copil alintat de tatal sau.
Pana am adormit…
