Trecuse deja o luna de cand ma intorsesem din Corea si se parea ca toate lucrurile isi reluau incetul cu incetul ritmul monoton. Facultate, teme, invatat, 2-3 mese pe zi, iesiri cu prietenii, ba chiar incercam sa imi gasesc ceva de munca. Nu prea imi lasam niciun minut liber ca sa ma gandesc. Ca niciodata, programul meu era planificat la secunda. Binenteles ca nu eram perfecta, mai existau timpi morti pe ici pe colo. La inceput durea. De fiecare data cand aveam o clipa libera ma gandeam la dubla tradare.
In urma cu doua saptamani, fetele mele(si prin sintagma "fetele mele" ma voi referi, de acum incolo, la Tanya si Diana) imi facusera o surpriza: se mutasera in camera libera de langa a mea.
"Ne-am mutat ca sa fim mai aproape de facultate." mi-au spus in seara in care m-am trezit cu ele la usa, tinand in maini 3 pizze si o sticla de suc si strigand vesele: "Suntem noile voastre vecine! Sper sa ne-ntelegem bine!"
Binenteles ca nu le-am crezut. Stiam ca se mutasera pentru ca isi faceau griji pentru mine si le eram foarte recunoscatoare pentru asta. Uram singuratatea si prietenele mele stiau asta.
Fetele mele le placeau pe Andra si Diana. Cele doua Diane facusera chiar un pact, ca sa nu le incurcam: Diana - my old friend - se alesese cu porecla Dida, in timp ce noua colega de camera isi putea folosi in continuare nestingherita numele.
Andra, fiind o fata foarte sociabila si comunicativa, a inceput sa ne vorbeasca despre ce filme a mai vazut ea in ultima vreme. Si credeti-ma, erau destule! Daca nu ar fi avut un talent de povestitor uimitor, probabil ca ne-ar fi obosit cu cele 5 filme pe care ni le povestise de la cap la coada cu de-amanuntul. Insa pentru ca avea darul de a te atrage in poveste si a te face sa razi din orice, ne pastrase treaz interesul pana spre sfarsit, cand am adormit toate pe covor. Sau ma rog, poate numai eu adormisem. Cert e ca atunci cand m-am trezit, toate dormeau ca niste bebelusi.
M-am trezit prima, am pregatit cereale cu lapte pentru fete si am dat drumul usor la muzica. Curand, rand pe rand au inceput sa deschida cate un ochi, intai Diana, apoi Andra si in cele din urma Dida si Tanya.
Am luat micul dejun impreuna, spunand glume si barfind, cum nu mai facusem demult.
Nu mai zambisem de saptamani bune, iar acum ma dureau obrajii de atata ras.
La un moment dat, am auzit o melodie care mi se parea cunoscuta de pe hol, insa m-am hotarat sa nu ii dau atentie. Pana la urma in camin mereu erau "petrecareti" care ascultau muzica tare inca de la primele ore ale diminetii(mai rar, dar se intampla). Dar atunci cand a inceput sa se auda din ce in ce mai aproape de usa noastra, Diana, care tocmai incerca sa ne povesteasca ceva amuzant si era intrerupta mereu de cantecul de pe hol, a scos capul pe usa sa vada cine sunt "colocatarii" nostri.
A deschis usa cu forta, vrand sa strige la ei, insa fara sa zica nimic a inchis-o repede la loc. Parea un pic intimidata, asa ca am iesit eu, insa cand am deschis usa am ramas si mai surprinsa ca Diana!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu