I'm so hollow!

Cand s-a intors Aida, jocul se incheiase si fetele dormeau. Eu plangeam din nou, asta era a doua seara in care plangeam si speram sa fie si ultima. M-am prefacut ca dorm, sperand ca Aida sa nu ma auda cand imi sterg nasul pe fata de perna. Din fericire nu m-a auzit. Sau poate ca era prea obosita, pentru ca in momentul in care s-a asezat in pat i-am auzit respiratia greoaie. Imi placea sa o aud pe Aida dormind. Ma linistea sa stiu ca e cineva cu mine in camera, cu atat mai mult cu cat era cineva care ma iubea. Ma simteam in siguranta, protejata. Stiam ca daca mi se facea rau avea cine sa aiba grija de mine. De data asta raul meu nu era de natura fizica, insa nu conta. Aida era aici sa ma vindece. Cu gandul asta in minte, nici nu mi-am dat seama cand am adormit.

Cand m-am trezit, Aida era deja la masa, bandu-si cafeaua de dimineata. Parea cumva pusa pe ganduri in timp ce sorbea din licoarea calda si se uita pe fereastra.

"Buna dimi...aaata!" i-am spus in timp ce cascam.

"Ah, te-ai trezit?" m-a intrebat ea, un pic nedumerita, de parca de-abia o adusesem cu picioarele pe pamant.

"S-a intamplat ceva?" am intrebat, iar apoi am completat: "Nu vesti proaste azi, te rog!"

"Nu sunt vesti proaste. De fapt, sunt bune. Da, da! Chiar foarte bune..." imi spunea ea. Insa expresia ei nu prevedea nimic bun. Nu imi placea ingrijorarea de pe fata ei.

"Am castigat un... premiu. Da, sa ii zicem asa: premiu!"

"Nu-mi spune ca..."

"Crede-ma, premiul asta nu e ceva ce ti-ai putea imagina. Nici macar tu!"

"Ei bine, zi-mi odata!"

"Mai stii romanul ala pe care il scriam eu, cu Robert si..."

"Normal ca stiu, doar era genial! Lasa detaliile si treci la subiect!"

"Ei bine... George s-a gandit sa imi faca o surpriza si l-a trimis la... Un concurs. Si... Am castigat. Premiul cel mare."

"Nu imi spune ca e o excursie intr-un loc exotic!"

"Ai ghicit... In parte. E o calatorie, dar nu e o excursie intr-un loc exotic. E... Ceva mai mare de atat. Am castigat o bursa in America la cea mai tare facultate de literatura si scenaristică. Pentru toti cei 3 ani de studiu."

O galeata cu gheata imi aterizase in stomac. Stiu, sunt egoista. Poate mai mult decat egoista. La nivel rational stiam ca trebuia sa ma bucur pentru ea. Dar eu? Pe mine cui ma lasa?

Evitand sa imi exteriorizez gandurile, am intrebat:

"Si George?"

"S-a gandit la tot dinainte sa trimita romanul. Vine cu mine si o sa isi continue studiile acolo."

Si eu? Si eu? Si eu? Cuvintele astea aveau ecou in capul meu. Ma durea capul. Mi-era greata. Se pare ca totusi nu dormisem asa de bine azi noapte.

"Shery... Te cunosc prea bine. Tot astept sa explodezi si nu o faci. Si mi-e mai teama. As prefera sa reactionezi asa cum o faci tu in mod normal. Chiar daca asta implica o cearta."

"Ti se pare normal sa nu ma bucur pentru prietena mea cea mai buna? Sa ma gandesc numai la mine? Pe mine cui ma lasa, chiar nu ii pasa? De ce tocmai acum? Asta e ceea ce imi trece acum prin cap!"

Aida nu a mai spus nimic. Stia ca nu era nimic din ceea ce mi-ar fi putut reprosa sa nu imi fi reprosat eu singura mai inainte. Sau poate ca avea mustrari de constiinta.

"Can... Cand pleci?"

"Maine..."

Desi stiam ca gresesc, i-am spus rece, in timp ce ieseam pe usa:

"Sa nu te astepti sa te conduc la aeroport!"