Andra si Diana.

Cele doua fete peste care dadusem pe coridor se aflau acum in camera mea, desfacandu-si bagajele. Se numeau Andra si Diana si urmau sa fie colegele mele de an. Desi nu imi convenea sa am colege noi de camera (in fond, mie si Aidei ne placea sa stam singure), eram in minoritate, asa ca aveam de gand sa tac malc pana venea Aida. Da, era un plan bun. Ea sigur stia cum sa le ia pe fetele astea.
Am inceput sa mananc, nu cum mananc eu de obicei, ci frumos, asa cum ma invatase mama ca se face in fata musafirilor. Crontaneam lent cate un cartof prajit, gandindu-ma la durerea mea. Fetele se uitau ciudat la mine in timp ce isi aranjau hainele in dulapuri, de parca ar fi asteptat sa le servesc din cartofii mei, nu neaparat pentru ca le era pofta, ci pentru ca asa era politicos. Detestam genul asta de oameni, care pun pret pe aparente. Eu m-am facut ca ma uit pe geam, ca sa nu le vad cum se uita una la alta si isi dau ochii peste cap. Am vazut ciresul din curtea caminului si mi-am amintit de Junk. Primul lui cadou pentru mine fusese o ramura inflorita de cires. Spunea ca mi se potriveste, pentru ca ii port numele. Ciresului, la el ma refer. Of, nu vroiam sa ma gandesc la Junk. De fapt, nu sunt sigura ca ciresul era de vina. Probabil si daca as fi vazut un porumbel mi-as fi amintit de data cand imi stersese Junk parul razand, pentru ca un porumbel facuse caca in capul meu.
Am incercat sa imi maschez o lacrima, prefacandu-ma ca sunt somnoroasa si casc. Insa in momentul cand lacrimile au inceput sa mi se rostogoleasca una dupa alta pe obraji, mi-am dat seama ca nu mai aveam unde sa ma ascund, asa ca le-am lasat sa curga in voie. Ma asteptam ca noile mele colege de camera sa se uite ciudat la mine si sa isi vada de treaba mai departe, insa nu a fost asa. Le judecasem gresit. Andra, pentru ca era mai blanda si mai prietenoasa, a venit imediat si m-a luat de dupa umeri, consolandu-ma. Cand i-am povestit ce s-a intamplat, m-a privit cu lacrimi in ochi si m-a strans in brate. Era pentru prima data cand cineva plangea pentru mine.
Diana, avand un alt fel de personalitate, fiind ceva mai rece si mai putin "pupacioasa", nu stia cum sa reactioneze, asa ca m-a intrebat daca vreau un ceai si a inceput sa imi pregateasca imediat unul, fara sa astepte raspunsul meu. Mi-a pregatit un ceai din fructe proaspete, facut de ea, nu cumparat. A fost cel mai delicios ceai pe care l-am gustat vreodata. Se vedea ca pusese suflet. Acum ma simteam inteleasa si protejata.
Imi placeau noile colege de camera, chiar daca prima impresie pe care mi-o facusera nu fusese dintre cele mai bune. Se parea ca desi pierdusem un iubit, castigasem in schimb doua prietene noi. Dupa ce m-am oprit din plans, ne-am hotarat sa jucam un joc ca sa ne cunoastem mai bine. Ne-am jucat Monopoly. In timp ce ne jucam, am aflat ca si Andra se afla intr-un moment mai dificil: se despartise de prietenul ei pentru ca nu credea ca o relatie la distanta ar fi durat, acum ca se mutase, insa acum ii parea rau. Poate de-asta ne si intelegeam una pe cealalta, pentru ca treceam prin aceeasi situatie... sort of.
"Ma duc pana la baie..." le-am spus, in timp ce ma ridicam de pe podea.
"OK, pana te intorci tu noi reasezam cartile."
"Sa nu imi furati din bani!" le-am spus amenintator, in timp ce intram pe usa.
In timp ce ma spalam pe maini, am auzit o voce care le spunea dur celor doua fete:
"Afara!"