Tanya. – “Ma asteptam la asta.”


Astazi am avut o zi proasta.
“Vrei sa spui de cosmar.” mi-a spus Shery. “Desi, asta nu e atat de rau.”
Sa incepem cu dimineata. Pentru ca sunt o persoana matinala, m-am trezit devreme. Normal, doar asta fac persoanele matinale. Baia era ocupata de tata, care binenteles statea cu orele ca sa isi aranjeze parul lung de 3 cm. Tipic. Parca o facea ca sa ma sacaie. Mama era la bucatarie, gatea. Se parea ca si azi avea sa ma oblige sa mananc doua sandvisuri intregi. De cateva saptamani isi propusese sa ma ingrase. Sigur, nici mie nu imi convine ca sunt asa de slaba, dar eu am alt plan de ingrasare(McDonald’s, McDonald’s, McDonaaaaaaaaaaaaaaaald’s!!!).
Dupa cateva inghitituri mai mult de forma, aud ringtone-ul telefonului. Mesaj.
“Nu, domnisoara!”
“Nu ce?”
“Nici sa nu te gandesti sa te ridici de la masa pana nu termini de mancat!”
“Stii, tre’ sa plec, intarzii la primul curs.”
Am fugit, am inchis usa si am lasat-o sa comenteze singura. Nu ma intelegeti gresit, I love my mother, dar uneori… mai bine plec eu decat sa ramana ea… suparata pe mine.
“Iau masina!” l-am anuntat pe tata, in timp ce ieseam pe usa, inchizand-o repede in urma mea ca sa nu ii aud avertizarile. Intru in masina si rasuflu usurata. In sfarsit ceva liniste! Scot telefonul din buzunar si citesc mesajul de la Diana: “A zis Saturnia ca tre’ sa ai grija azi, s-ar putea sa se intample ceva neprevazut!” Normal ca atunci cand ceva merge prost, totul merge prost. E schema “T” a lui Chiran.
Ii dau mesaj Dianei inapoi, spunand: “E joi azi?”
Inainte sa apuc sa bag telefonul in buzunar, aud din nou: “You’ve got mail!”. “Iesim cu Junk diseara? Vine si Dida! Kisses!” O iubesc pe Shery. She’s my BFF! Dar uneori… i-as da cu chitara in cap! Asta e unul din momentele alea. Mereu cand sunt trista imi da cu fericirea ei pe sub nas. Daca nu as sti ca nu o duce capul, nu ar mai fi my BFF.
Aveam o zi proasta. Nu prea era nimic neobisnuit in asta. De obicei, zilele in viata mea sunt proaste. Si noptile. Si… ei bine, mai mereu imi merge prost.
Pornesc masina, mergand cu atentie, asa cum se cuvine unui sofer incepator. La semafor, un tip din categoria “prosti da’ multi” imi taie calea. Se pare ca nu il informase nimeni ca regulile de circulatie se aplica si pentru BMW.
………..(Trec peste ore, sa nu va deprim de tot)…………..
La cat de prost imi merge azi, pot sa pun pariu ca asta e una din zilele alea in care Shery intarzie si mai mult ca de obicei. Daca vine si cu Aida ma spanzur.
“Tzoooooooooootz! Ce faaaaaaaaci?” imi spune Shery vesela, urland in urechea mea, normal.
“Buna, fata!” aud o voce din spate.
Era clar. Sa imi mearga mai rau de atat ar fi inuman…
“Aida, du-te tu si comanda si pentru noi. Tzotz vrea ham si eu cheese.”
… Nu ma puteam abtine …
“Nu stiam ca vine si Aida.”
“Aaa… Scuze, m-am intalnit cu ea in statie si a zis ca mergea la mec… Nu am chemat-o eu. Daca vrei… nu stiu… vrei sa plecam?”
Ce intrebare stupida! Normal ca nu mai puteam pleca acum. Ar fi prea… ostentativ.
“Nu, e OK… Sunt eu un pic stresata.”
Un pic?! Nu se vedea? Eram mai mult decat stresata. Ce bine ar fi fost sa fie un cosmar! Cand am vazut-o pe Aida indreptandu-se spre noi cu un ranjet pe fata mi-am dat seama ca nu era OK.
“Stii, de fapt… Tre’ sa plec. Mi-am adus aminte ca mai am un curs. Vorbim la tel, OK?”
“Pai… OK.”
…………………………………..
Si m-am trezit. La timp cat sa ma pregatesc pentru scoala, dar destul de tarziu ca sa nu il mai prind pe tata acasa.
Din fericire, mama se lasase pagubasa cu mancatul, ba chiar mi-a dat bani de mec.
Se parea ca de data asta Jupiteria(era vineri) ma vorbise numai de bine.
Cat despre Shery… well, ea tot cu Junk era, dar macar nu se mai lauda atat. Sau ma rog, nu ma mai deranja pe mine fericirea ei.
Se parea ca de data asta toate mergeau bine…
……………………………………….
Si totusi, chiar nu puteam sa visez frumos?

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu