Good Decisions.

Astazi e o zi buna. Iar o zi buna este pentru a lua decizii bune.

Prima hotarare este si cea mai urgenta: sa slabesc 2 kg pana nu se prinde Junk ca m-am ingrasat! Stiu ca nu e bine, nu eram nici inainte prea slaba, iar acum am pus 2 kg pe mine. Dar nu e vina mea! Stresul e de vina! Vine sesiunea, iar eu tot semestrul m-am gandit numai la Junk. Si cand nu ma gandeam la Junk eram cu el.

“Ce e cu regimul asta pe frigider?” m-a intrebat Aida. “Vrei sa slabesti?”

“Eh… o sa incerc.”

“E OK, dar ca sa slabesti trebuie in primul rand sa renunti la JUNK food.” imi spuse ea ironic.

“Vaaai, ce haioasa esti!” i-am zis eu putin amuzata, putin iritata.

A doua hotarare este mai frumoasa, dar si mai grea. M-am hotarat sa scriu un roman. Si asa am de unde ma inspira. Asa ca m-am asezat la birou, cu un caiet in fata si un pix in mana si am inceput sa scriu. Nu credeam ca va fi atat de usor. Povestea curgea pur si simplu.

Shery se trezeşte. Zâmbeşte amar, privind razele soarelui ce îi mângâie chipul încă obosit.

„Încă o noapte pierdută. Oare când or înceta coşmarurile astea?!”, îşi spune ea.

Priveşte răsăritul.

„Poate că cineva, acum, priveşte apusul…”

Se dă jos din pat şi, frecându-şi ochii, străbate lungul coridor ce duce la baia etajului 1.

„Bună dimineaţa, domnişoară Shery! Ce doriţi la micul dejun?”

„Chiar aşa… ce îmi doresc?”, spune ea oftând.

Intră în cada umplută cu spumă şi în apa calda fiecare muşchi i se relaxează instantaneu, iar mirosul dulceag de fructe de pădure o calmează.

În timp ce se relaxează, aude pe cineva urlându-i numele la parter:

„Sheeeeeeeeee-riiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!”

Shery tresare.

„Ah… E Tanya. Tipic. La cum strigă trebuie să fie o chestiune de viaţă şi moarte…” gândeşte ea în timp ce îşi dă ochii peste cap.

***

În timp ce Shery era „nerăbdătoare” să se întâlnească cu Tanya, într-un alt capăt de lume soarele apunea.

Honki doarme încă. E şi normal ca după concertul de aseară să fie epuizat. A alergat kilometri întregi numai ca să scape de fani, şi apoi a trebuit să se cazeze la hotel ca să nu îl asalteze reporterii. Să dispari imediat după un concert transmis internaţional nu e lucru mic… pentru un artist. Măcar fuga lui are şi aspecte pozitive: Honki nu a mai dormit aşa de bine de câteva luni. Mereu are coşmaruri când se gândeşte la vara aceea… Şi asta se întâmplă în mod constant.

***

Surprinsă… (sau nu…) că toate sunt la locul lor, Shery se uită in jur, căutând sursa zgomotelor.

„Ştii ce sa faci cu telefonul ăla, nu? Să fie cât mai adânc, te rog!”

„Mda…”

Shery o cunoaşte pe Tanya. Ea nu ştie să facă diferenţa intre lucrurile importante şi neimportante. Se întoarce să plece, ignorând-o pe prietena ei cea mai bună, dar teribil de plictisitoare câteodată.

„Păcat că nu ai timp de mine astăzi… Am auzit nişte veşti bombă despre Honki de la FT Island. Dar poate deja ai uitat… doar a trecut atâta timp… era şi cazul.” Tania sublinie intenţionat cuvintele Honki şi FT Island, ştiind că astfel îi va atrage atenţia lui Shery.

„OK, te ascult…”

„Dacă mă rogi frumos!”

„Ştii bine că îmi vei spune oricum.”

Tanya face o pauză teatrală, ca şi cum ar sta pe gânduri, apoi spune:

„Ai dreptate, nu mă pot abţine. Apropo, ai ceva de papa? I’m starving!”

Shery şi Tanya iau deseori micul dejun împreună. Se cunosc demult şi din această cauză se poartă normal una în prezența celeilalte. Sau mai degrabă Tanya se simte ca la ea acasă când vine la Shery.

„Dietă nouă?”

Tanya e prea slabă. Sau cel puţin asta spune ea de fiecare dată când se uită în oglindă. Shery nu o înţelege, dar s-a obişnuit cu ciudatele metode pe care le foloseşte Tanya pentru a lua în greutate.

„Săptămâna asta – cură de dulciuri!”, declară ea categoric.

Mai multe articole din ziare aterizează în faţa lui Shery. Deşi nu îi stă în fire să dea atenţie bârfelor din presa mondenă, aruncă totuşi o privire peste ele. Aşa cum se aştepta, articolele erau despre FT Island, sau mai degrabă despre Lee Hong Ki. Dintre toate, unul îi atrase atenţia în mod special:

Lee Hong Ki – left outside alone

Fanele din lumea întreagă au fost pur şi simplu indignate la aflarea veştii că solistul trupei FT Island a fost refuzat de o fată:

„Să mi-l lase mie!”, a spus una dintre admiratoare, prezentă la conferinţa de presă ce s-a desfăşurat ieri dimineaţă, în legătură cu dispariţia lui Lee Hong Ki.”

Shery întrerupse lectura pentru un moment, ca să ofteze. Îi atrase privirea poza articolului, în care o mulţime de fane ţineau în mână pancarte cu mesaje în genul: „NOI TE IUBIM!”, „Alege-mă pe mine!” sau „Hey, hey, Honki, we don’t like your girlfriend.”

„Oare sunt şi eu una dintre ele?” gândeşte Shery. „Pierdută în mulţime, fără să mă remarce, găsindu-mă chiar iritantă. Fără să îşi amintească de mine…”

Tanya, care stă, ca de obicei, lângă Shery la micul dejun, dar pe care aceasta nici nu o simţise, se făcu remarcată prin dezlegarea misterului:

„Se spune că Honki ar fi iubit o fată, Lu. Dar ea l-a refuzat şi acum este logodnica managerului trupei. În plus, i-a şi influenţat pe membrii trupei să schimbe genul de muzică pe care o cântă, să o facă mai comercială. Proasta!”

Shery prinse decât prima parte a monologului Tanyei. Când aceasta ajunse la numele fetei, ea se blocase: Lu… nu, nu putea fi vorba de aceeaşi persoană. Nu putea fi EA, cea care avea parte de dragostea lui Honki. Cea care îi fusese cea mai bună prietenă… Cu siguranţă Lu era un nume comun printre americanii de origine asiatică. Coincidenţa de nume o făcu să îşi amintească de clipele petrecute împreună cu Luminiţa.

Lu iubise mereu lumina reflectoarelor. Poate părinţii ei prevăzuseră asta atunci când îi dăduseră numele de Luminiţa. Din această cauză, Honki era sigur că zvonul despre presupusul motiv al dispariţiei sale fusese lansat de ea. Trebuia totuşi să recunoască faptul că falsul triunghi amoros era o poveste demnă de faimosul solist de la FT Island, fiul ambasadorului Coreei de Sud in SUA.

Acaparata de scris, nu am auzit bataile in usa decat cand au devenit mai insistente. Era Junk. Ma bucuram atat de tare sa-l vad! In parte pentru ca vroiam sa fie primul care sa citeasca ce am scris, in parte pentru ca mi-era tare dor de el. Fiind ocupati cu partialele, in ultima luna nu apucasem sa ne vedem decat in weekend-uri.

“Ce e asta? Invatai?” intreaba Junk, privind noul caiet.

“Nu, nu invatam. Am o surpriza: ta ta taaaam, ta taaaaaaaaam! Scriu un roman! Si suna chiar bine. Vrei sa il citesti?”

Ma asteptam sa refuze, desi imi doream sa nu o faca. Era timpul nostru de “bonding”. Trebuia sa il petrecem cunoscandu-ne mult mult mai aprofundat.

“Daca e scris de tine, sigur!”

Pauza. Il asteptam sa termine de citit, dar eram nerabdatoare. Junk era, pana la urma, cel mai iubitor prieten, dar in acelasi timp si cel mai aprig critic pe care il avusesem vreodata. Accepta orice cu privire la ceea ce eram, ce faceam, dar ceea ce cream trebuia sa fie perfect.

“Sa inteleg ca protagonista esti tu, dar personajul principal e Honki?” spuse el, zambind amar.

Cu toate ca Junk stie demult ca sunt fana FT Island, iar Honki e febletea mea, trebuie sa recunosc ca m-am simtit putin vinovata.

“Daca ai avea de ales, m-ai alege pe mine?”

“Evident!” am mintit eu grosolan. Din fericire, Junk s-a aratat multumit de raspuns. Orice om normal l-ar alege pe Honki. Din fericire pentru Junk, eu nu va trebui niciodata sa fac aceasta alegere. But then again, eu nu sunt normala.

“Imi place.” mi-a spus el, in mod surprinzator. “Desi as vrea sa fiu personajul tau principal, povestea e frumoasa. Oricum, macar ai pastrat cate ceva de la mine…”

Ma simteam jenata. Asa ca am mintit din nou.

“A, da? Probabil inconstient.” am raspuns rosind.

Iar el a zambit. Apoi m-a sarutat, dulce si bland, dar in acelasi timp puternic, ca intotdeauna. Ma simteam atat de bine. Pana cand mi-am amintit ce mi-a zis Aida: “Daca vrei sa slabesti, ar trebui sa te lasi de JUNK food.” Shit! Aida strica atmosfera!