Cu toate ca Junk era tot ce visasem vreodata, eram putin frustrata. Stiam atat de putine lucruri despre el! Niciodata nu imi trecuse prin cap sa il caut pe google. Pana la urma majoritatea fetelor fac asta. Poate daca l-as fi cautat, as fi gasit un articol despre el pe wikipedia, doar era persoana publica… Mi-am dat o palma peste frunte(involuntar), in timp ce fetele se uitau mirate la mine. Doar nu se intamplase nimic rau, nu-i asa?
“Nu-i nimic”, mi-am spus, “voi avea destul timp sa il cunosc pe Junk mai bine.”
Reprezentatia lor era uimitoare! Dupa ce incheiase Junk partea introductiva, se aprinsera inca patru spotlights pentru ceilalti membri ai trupei. Melodia pe care o interpretau de data asta era una care incepea lent, un pic trist, iar apoi devenea miscata si vesela. Era in coreana, doar la refren primele doua versuri erau “strigate” in engleza – pe primul il spuneau ei, iar apoi raspundea publicul:
“Birds of a feather…”
“Flyyyy… together!”
Deci de aici li se tragea numele… Dupa ce s-a terminat show-ul am plecat toti sa mancam undeva, in ciuda protestelor managerului trupei. Chitaristul, pe care aflasem ca il cheama Key, dar care in ciuda aparentelor isi respecta managerul, i-a spus:
“Hyung-nim, annyong-hi kashipshio!” [Frate mai mare (=formula de adresare respectuasa in Corea), la revedere!]
La masa am facut cunostinta cu toti: Key era chitaristul rebel, asa cum intuisem, care fugise de acasa pentru ca parintii nu il lasau sa cante intr-o trupa. Spuneau ca muzica este pentru golani si ca ar trebui sa fie preocupat doar de studii. Tatal lui era presedintele unei mari companii si vroia ca fiul lui sa o mosteneasca. Acum, Key traia doar din muzica.
Mir era solistul trupei, singurul care venea de la tara si avea origini modeste. Era cel mai vorbaret si mai dragut dintre ei, foarte sociabil si politicos. Zambea mult si de aceea te simteai tare bine in prezenta lui. Desi Junk era prietenul meu, trebuia sa recunosc ca Mir era preferatul meu din trupa lor. Se parea ca era si pe placul Simonei, pentru ca de cand facusera cunostinta nu isi luase ochii de la el.
DongHo aka X (dupa pozitia in care isi tinea betele atunci cand nu canta la tobe), era cel mai mic dintre ei. La cei doar 17 ani ai sai(neimpliniti), era singurul din trupa care inca locuia cu parintii si avea ora de ajuns acasa.
“Fly toghether’s X has curfew!” spuneau razand colegii lui de trupa.
“Man, that would make a great headline!” spuse Mir.
“Damn right it would!” rase si Jay.
Pe Jay nu il chema Jay. De fapt, numele lui adevarat era…
“Cum spuneai ca il cheama pe Jay?”
“Care Jay?”
“Liderul.”
“Aaa… JongHoon?”
Asa… pe Jay il chema… cum a zis Junki. La fel ca Junk, si Jay era tot dintr-o familie buna. Erau ca fratii. Inca din gimnaziu, fusesera nedespartiti. Pana cand intr-o zi, o “anume” fata il luase pe Junk din tara lui si il dusese la juma’ de lume departare. Eu, sa fi fost in locul lui, m-as fi urat pentru asta. Insa Jay nu era asa. Jay era matur si easy-going. Iubea muzica, filmele, femeile… OK, nu prea avea el stofa de iubit, pentru ca era cam afemeiat, dar ca amic era perfect. Te facea sa te simti bine.
“D’you wanna have a beer?” ii spuse el lui Junk.
“I don’t drink anymore.”
“It’s OK,” i-am spus, “you can have a beer!”
“I promised.” mi-a spus. E adevarat, atunci cand l-am cunoscut eu pe Junk, obisnuia sa bea destul de mult. Eu nu am baut niciodata, iar parintii mei nu beau, asa ca nu prea mai avusesem de a face cu oameni beti pana atunci. Cateodata trebuia sa il duc acasa si sa stau cu el pana adormea.
Intr-o seara, la o petrecere, s-a imbatat foarte tare. Eu nu eram cu el, asa ca nu stiu ce s-a intamplat, insa cand l-am sunat dimineata era la un hotel, fara sa stie cum a ajuns acolo. I-am spus sa ma astepte si m-am dus sa il iau. Era singur, in pat, dezbracat, insa avea urme de ruj pe gat. Noi pe atunci nu eram un cuplu, ci mai degraba la limita dintre prietenie si iubire, dar m-am suparat foarte tare. Nu vroiam sa recunosc, insa eram geloasa. Foarte geloasa. Am plecat de acolo fara niciun cuvant.
Seara, aud batai in fereastra. Junk se catarase pe scara de incendiu pana la fereastra mea de la etajul 2 ca sa isi ceara iertare. Atunci mi-a promis ca nu o sa mai bea, iar eu l-am iertat.
“Oppa, sign me an autograph!” O voce de fata imi intrerupse sirul gandurilor. Fiind un club select, fanele nu aveau voie sa intre aici, i-ar fi deranjat pe membrii trupei, asa ca am fost usor surprinsa cand mi-am ridicat privirea si am vazut o fata frumusica, imbracata foarte sexy, intinzandu-i un marker lui… Junk al meu!
“This is my sister, Hee-jin!” spuse Jay.
“Oppa, I’m not only your little sister! I’m also Jun ki oppa’s fi…”
“Friend. Childhood friend!” o intrerupse Jay. “Go fetch me a beer!”
“Whatever!” raspunse Hee-jin bombanind.
“Mergem sa ne plimbam?” imi spuse Junk, in timp ce ma lua de mana.
“Ai spus-o ca pe o intrebare, dar vad ca deja te imbraci…” i-am raspuns, in parte amuzata, in parte nedumerita.
“Drive the girls home, will you?” le indica Junk prietenilor lui.
“Sure!” raspunse X (care statea langa Nermy), de data asta.
Prieteni noi, muzica buna, mancare buna si Junk… Una peste alta, fusese o zi grozava!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu