Vlad.

Si uite asa am ajuns eu sa am prietena. Shery, proaspat trezita din coma, in timp ce toata lumea se uita la ea ingrijorata, ma intreaba rosind (God knows why?!):
"Tu... tu cine esti?"
"Sunt Vlad. Vlad Pe..."
"Vlad Petrescu!" ma intrerupe Diana. Uitasem ca doctorul ne spusese sa o lasam sa isi aminteasca singura totul, insa sorumea nu. Si recunoscand privirea din ochii lui Shery(si stiind ca ar fi omorat-o daca si-ar fi recuperat memoria si ar fi aflat ca nu a oprit-o la timp), a adaugat, in timp ce ma lua de mana(Yuck!):
"El e... e prietenul meu."
"Wow! Ai un prieten?" Am observat dezamagirea de pe fata ei, insa doar pentru o clipa, dupa care un zambet sincer a aparut din nou pe fata lui Shery. Era atat de inocenta la 15 ani! Cine ar fi crezut ca fetita asta o sa ajunga o fata... mai mare... dar atat de complicata!
"Felicitari, Did!" Apoi, crezand ca noi nu auzim nimic, i-a soptit la ureche:
"N-as fi crezut, dar chiar ai gusturi bune! Well done, Dida!" S-a gandit putin, apoi a zis:
"Hey! Dida... da, e o porecla destul de buna pentru tine! De ce nu m-am gandit mai demult la asta?"
Toti din salon(adica toti care au inteles ce a spus) au inceput sa rada! Toti cu exceptia lui Junk, care a privit-o pe Shery cu dragoste, asa cum facea de obicei, apoi a zambit ingaduitor si ne-a dat pe toti afara din salon, spunand ca Shery are nevoie de odihna. Da, sigur! Shery avea mai degraba nevoie de cei cativa mai multi ani pe care ii pierduse!