Saranghae-yo!

“M-ai omorat cu chinezii tai!” imi spunea Aida in timp ce citea. “Ai putea sa scrii ceva de genu’.. stai asa, ca ma loveste transpiratia… asta… inspiratia! ‘Ochii sai ca doua fante ma priveau patrunzator. Am recunoscut imediat privirea aceea: iar mancase numai orez, deci era constipat.’ “

Am ras puternic, desi reactia mea nu era logica. Ar fi trebuit sa ma supar. (Si totusi, reactionasem eu vreodata logic?!)

Dupa ce i-am aratat Dianei ce am scris, am regretat. Acum ma tot batea la cap sa continui romanul, sa nu abandonez proiectul asa cum fac de obicei.

Imi fusese dor de Diana. Cu toate examenele si tona de referate si teme(facusem bataturi la degeteee!!!)… ei bine, cu una, cu alta, nu ne vazusem prea des in ultimul timp.

Asa ca in timp ce depanam amintiri, am ajuns sa vorbim despre foste relatii. Fostele ei relatii, evident(Fusesem eu cu cineva inainte de Junk? Nu imi aminteam.).

“In toate relatiile mele am sarit o etapa. Toti prietenii mi-au fost intai viitori, apoi fosti.

“Si Valy?”

“Well… el nu. El a fost si va ramane fostul meu viitor prieten!”

Chiar imi fusese dor de Diana! In timp ce Aida ma facea sa rad puternic, incontrolabil(si o facea intentionat), greselile Dianei imi starneau un ras bland, ma faceau sa simt caldura si toleranta.

Si totusi, mai lipsea ceva…

“Iesim cu Tanya azi?” am intrebat-o pe Diana, batand din gene cu subinteles.

“Clar! Ce dor imi e de ea!”

“Mall? Trivale? Centru?”

“Hai in Oldies!”

“OK, sun-o!”

Am asteptat raspunsul Tanyei, timp in care ma gandeam ce as putea sa mai scriu in roman. Schita era deja facuta. Shery si Honki fusesera prieteni in copilarie, pe vremea cand ea se numea Shirin. Datorita unor neprevazuturi, Honki trebuise sa se intoarca in tara lui, in timp ce Shery ramasese singura, sa isi inmormanteze parintii. Il ura pentru ca o lasase singura cu durerea ei, insa stia ca daca l-ar fi avut in fata, toata ura ei s-ar fi evaporat.

“Deci ne vedem acolo? Super! Pa!” am auzit-o pe Diana incheind convorbirea.

Am plecat de acasa, pe strazile pustii si reci ale Pitestiului. Noroc ca stateam aproape de centru, altfel am fi inghetat pana in Oldies. Dar am inghetat oricum. Am inghetat cand Diana a facut neinspirata alegere de a-mi infige cotul in coaste, aratandu-mi-l pe Ady.

“Buna.” imi spuse el ironic, cu acelasi aer superior de acum 5 ani. A trecut mai departe, fara sa astepte macar sa ii raspund la salut. Nici nu ma asteptam sa o faca, de altfel bunul simt nu fusese niciodata una din calitatile sale. Oricum, cu siguranta nu gentiletea sa il facuse sa ocupe importantul loc de prima iubire. Loc pe care nu il merita.

Vazandu-mi expresia, Diana isi dadu o palma peste fata.

“Scuze, scuze, scuze! Nu mi-am dat seama… Credeam ca nici macar nu iti mai amintesti… Offf, de ce nu gandesc?!”

“Wow, wow, wow! Chill, girl! Sunt OK. Doar il am pe Junk acum, nu?”

“Asa e. Ce fain ar fi fost sa fie cu tine acum!”

“Poate… Sau poate ca nu.”

“Hello, girls!” ne saluta Tanya, in timp ce se indrepta spre noi cu pas saltaret. Era vesela.

“Wow! De mult timp nu te-am mai vazut asa de bine dispusa.”

“AIESEC-ul imi prieste!” raspunse ea, chicotind.

“Povesteste-ne tot!”

Se parea ca nu eram singure in Oldies. Nu ca ne-am fi asteptat sa fie gol acolo, dar oricum, nu stiam ca Junk si baietii lui frecventeaza Oldies. Ma asteptam ca Tanya sa se supere si sa nu vrea sa stam cu ei, insa cand am auzit-o soptindu-mi la ureche: “He’s the guy!”, mi-am dat seama ca nu o deranja. Si ca nu ascultasem ce spusese pana atunci, pentru ca nu stiam cine era “el”. Dar mi-am dat seama ca era “a love matter”, doar eram fata desteapta.

“Which one?” soptesc eu.

“In maro. Langa Junk!”

“Stam cu ei?” o intreb numai pe Tanya, stiind ca pe Diana nu ar fi deranjat-o.

“Logic!”

Desi era cald in Oldies, am inghetat din nou. Tocmai cand ma asezam la masa, apare la usa nimeni altul decat Ady cu prietena lui(am presupus). Toate mesele erau ocupate, asa ca am rasuflat usurata cand a dat sa plece. Dar nu a plecat. A venit la noi la masa, si i-a intrebat pe baieti daca pot sa stea cu noi.

“Junk, nu! Nu mai avem loc! Spune-i ca sunt ocupate!” strigam eu… well, cel putin in capul meu.

“Sigur, luati loc.”

Ce bine ar fi fost daca eu si Junk am fi avut telepatie. Macar era o idee buna de bagat in roman.

Junk imi surprinse expresia.

“Ce s-a intamplat?”

“Nimic. Mi-e cam frig.”

Ma lua in brate. Imi prinse mainile intre ale lui si sufla aer cald peste ele. Apoi mi le puse peste fata.

“E mai bine?” intreba el, fixandu-mi privirea. Imi era rusine sa ma uit in ochii lui. Imi era rusine ca il minteam, dar ma simteam bine. Poate pentru prima data in viata ma simteam iubita cu adevarat. Deja nu mai conta nimic in jurul meu. Junk era perechea perfecta pentru mine. Nu mai cautam nimic. Ady nu era nici macar trecutul meu, in timp ce Junk era prezentul si viitorul meu.

Mi-am dat seama ca plangeam cand am simtit camasa lui Junk umeda. Sperand ca el sa nu o fi simtit, i-am soptit: “Ma duc pana la baie.”

“OK, te astept.”

“Ce proasta sunt!” mi-am spus, privindu-ma in oglinda. “E prima data cand plang de fericire.”

“Nu stiam ca te bucuri atat de mult ca ma vezi. Daca as fi stiut, iti dadeam un telefon sa ne vedem.”

Am recunoscut vocea aceea ragusita inainte sa ma uit spre usa.

“Nu fii absurd!” am replicat.

“Stii ca ma vrei.” imi spuse pe acelasi ton, fara nicio inflexiune in voce.

“Stiu multe lucruri, iar asta nu e unul dintre ele. Pardon! Vreau sa trec.” am spus impingandu-l, fara sa privesc inapoi. Fusese mereu asa? Ce vazusem la el? De fapt, nici nu avea rost sa ma gandesc la lucruri de-astea. Nu il interesasem niciodata, iar acum cand eram cu Junk: hop! ma vroia. Yeah, right!

“Fetelor, mergem in alta parte? E cam galagie aici.”

Tanya ma privi taios, apoi ii facu semn lui Junk. Ea nu il cunostea pe Ady. Diana avea o expresie parca torturata. Era expresia ei de vinovata. “E OK.” am mimat.

“Te duc eu.” se oferi Junk. “Va deranjeaza, fetelor?”

“Not at all!” spuse Tanya fericita.

Era mai bine asa. Aveam nevoie de Junk, desi nu puteam sa plang pe umarul lui. Cand eram cu el, nici nu imi mai venea sa plang.

Cu toate astea, Junk ma simtea. Pentru ca ma iubea. Pentru ca ii pasa. Si totusi tacea.

“Saranghae-yo!” mi-a soptit, rosind.

Surprinzator, m-am bucurat. Credeam ca nu vreau sa aud cuvintele astea. Si totusi, mi-au placut atat de mult incat am vrut sa le aud din nou.

“What did you say?”

“I love you!” a spus el, ceva mai tare de data asta.

“Poftim?” am insistat.

“Te iubeeeeeeeeesc!” a spus aproape tipand de data asta. “Gata! Am spus-o! “

“Junk…”

“Mda…?” raspunse el privindu-si pantofii.

“Saranghae-yo!”

Good Decisions.

Astazi e o zi buna. Iar o zi buna este pentru a lua decizii bune.

Prima hotarare este si cea mai urgenta: sa slabesc 2 kg pana nu se prinde Junk ca m-am ingrasat! Stiu ca nu e bine, nu eram nici inainte prea slaba, iar acum am pus 2 kg pe mine. Dar nu e vina mea! Stresul e de vina! Vine sesiunea, iar eu tot semestrul m-am gandit numai la Junk. Si cand nu ma gandeam la Junk eram cu el.

“Ce e cu regimul asta pe frigider?” m-a intrebat Aida. “Vrei sa slabesti?”

“Eh… o sa incerc.”

“E OK, dar ca sa slabesti trebuie in primul rand sa renunti la JUNK food.” imi spuse ea ironic.

“Vaaai, ce haioasa esti!” i-am zis eu putin amuzata, putin iritata.

A doua hotarare este mai frumoasa, dar si mai grea. M-am hotarat sa scriu un roman. Si asa am de unde ma inspira. Asa ca m-am asezat la birou, cu un caiet in fata si un pix in mana si am inceput sa scriu. Nu credeam ca va fi atat de usor. Povestea curgea pur si simplu.

Shery se trezeşte. Zâmbeşte amar, privind razele soarelui ce îi mângâie chipul încă obosit.

„Încă o noapte pierdută. Oare când or înceta coşmarurile astea?!”, îşi spune ea.

Priveşte răsăritul.

„Poate că cineva, acum, priveşte apusul…”

Se dă jos din pat şi, frecându-şi ochii, străbate lungul coridor ce duce la baia etajului 1.

„Bună dimineaţa, domnişoară Shery! Ce doriţi la micul dejun?”

„Chiar aşa… ce îmi doresc?”, spune ea oftând.

Intră în cada umplută cu spumă şi în apa calda fiecare muşchi i se relaxează instantaneu, iar mirosul dulceag de fructe de pădure o calmează.

În timp ce se relaxează, aude pe cineva urlându-i numele la parter:

„Sheeeeeeeeee-riiiiiiiiiiiiiiiiiiiiii!!!”

Shery tresare.

„Ah… E Tanya. Tipic. La cum strigă trebuie să fie o chestiune de viaţă şi moarte…” gândeşte ea în timp ce îşi dă ochii peste cap.

***

În timp ce Shery era „nerăbdătoare” să se întâlnească cu Tanya, într-un alt capăt de lume soarele apunea.

Honki doarme încă. E şi normal ca după concertul de aseară să fie epuizat. A alergat kilometri întregi numai ca să scape de fani, şi apoi a trebuit să se cazeze la hotel ca să nu îl asalteze reporterii. Să dispari imediat după un concert transmis internaţional nu e lucru mic… pentru un artist. Măcar fuga lui are şi aspecte pozitive: Honki nu a mai dormit aşa de bine de câteva luni. Mereu are coşmaruri când se gândeşte la vara aceea… Şi asta se întâmplă în mod constant.

***

Surprinsă… (sau nu…) că toate sunt la locul lor, Shery se uită in jur, căutând sursa zgomotelor.

„Ştii ce sa faci cu telefonul ăla, nu? Să fie cât mai adânc, te rog!”

„Mda…”

Shery o cunoaşte pe Tanya. Ea nu ştie să facă diferenţa intre lucrurile importante şi neimportante. Se întoarce să plece, ignorând-o pe prietena ei cea mai bună, dar teribil de plictisitoare câteodată.

„Păcat că nu ai timp de mine astăzi… Am auzit nişte veşti bombă despre Honki de la FT Island. Dar poate deja ai uitat… doar a trecut atâta timp… era şi cazul.” Tania sublinie intenţionat cuvintele Honki şi FT Island, ştiind că astfel îi va atrage atenţia lui Shery.

„OK, te ascult…”

„Dacă mă rogi frumos!”

„Ştii bine că îmi vei spune oricum.”

Tanya face o pauză teatrală, ca şi cum ar sta pe gânduri, apoi spune:

„Ai dreptate, nu mă pot abţine. Apropo, ai ceva de papa? I’m starving!”

Shery şi Tanya iau deseori micul dejun împreună. Se cunosc demult şi din această cauză se poartă normal una în prezența celeilalte. Sau mai degrabă Tanya se simte ca la ea acasă când vine la Shery.

„Dietă nouă?”

Tanya e prea slabă. Sau cel puţin asta spune ea de fiecare dată când se uită în oglindă. Shery nu o înţelege, dar s-a obişnuit cu ciudatele metode pe care le foloseşte Tanya pentru a lua în greutate.

„Săptămâna asta – cură de dulciuri!”, declară ea categoric.

Mai multe articole din ziare aterizează în faţa lui Shery. Deşi nu îi stă în fire să dea atenţie bârfelor din presa mondenă, aruncă totuşi o privire peste ele. Aşa cum se aştepta, articolele erau despre FT Island, sau mai degrabă despre Lee Hong Ki. Dintre toate, unul îi atrase atenţia în mod special:

Lee Hong Ki – left outside alone

Fanele din lumea întreagă au fost pur şi simplu indignate la aflarea veştii că solistul trupei FT Island a fost refuzat de o fată:

„Să mi-l lase mie!”, a spus una dintre admiratoare, prezentă la conferinţa de presă ce s-a desfăşurat ieri dimineaţă, în legătură cu dispariţia lui Lee Hong Ki.”

Shery întrerupse lectura pentru un moment, ca să ofteze. Îi atrase privirea poza articolului, în care o mulţime de fane ţineau în mână pancarte cu mesaje în genul: „NOI TE IUBIM!”, „Alege-mă pe mine!” sau „Hey, hey, Honki, we don’t like your girlfriend.”

„Oare sunt şi eu una dintre ele?” gândeşte Shery. „Pierdută în mulţime, fără să mă remarce, găsindu-mă chiar iritantă. Fără să îşi amintească de mine…”

Tanya, care stă, ca de obicei, lângă Shery la micul dejun, dar pe care aceasta nici nu o simţise, se făcu remarcată prin dezlegarea misterului:

„Se spune că Honki ar fi iubit o fată, Lu. Dar ea l-a refuzat şi acum este logodnica managerului trupei. În plus, i-a şi influenţat pe membrii trupei să schimbe genul de muzică pe care o cântă, să o facă mai comercială. Proasta!”

Shery prinse decât prima parte a monologului Tanyei. Când aceasta ajunse la numele fetei, ea se blocase: Lu… nu, nu putea fi vorba de aceeaşi persoană. Nu putea fi EA, cea care avea parte de dragostea lui Honki. Cea care îi fusese cea mai bună prietenă… Cu siguranţă Lu era un nume comun printre americanii de origine asiatică. Coincidenţa de nume o făcu să îşi amintească de clipele petrecute împreună cu Luminiţa.

Lu iubise mereu lumina reflectoarelor. Poate părinţii ei prevăzuseră asta atunci când îi dăduseră numele de Luminiţa. Din această cauză, Honki era sigur că zvonul despre presupusul motiv al dispariţiei sale fusese lansat de ea. Trebuia totuşi să recunoască faptul că falsul triunghi amoros era o poveste demnă de faimosul solist de la FT Island, fiul ambasadorului Coreei de Sud in SUA.

Acaparata de scris, nu am auzit bataile in usa decat cand au devenit mai insistente. Era Junk. Ma bucuram atat de tare sa-l vad! In parte pentru ca vroiam sa fie primul care sa citeasca ce am scris, in parte pentru ca mi-era tare dor de el. Fiind ocupati cu partialele, in ultima luna nu apucasem sa ne vedem decat in weekend-uri.

“Ce e asta? Invatai?” intreaba Junk, privind noul caiet.

“Nu, nu invatam. Am o surpriza: ta ta taaaam, ta taaaaaaaaam! Scriu un roman! Si suna chiar bine. Vrei sa il citesti?”

Ma asteptam sa refuze, desi imi doream sa nu o faca. Era timpul nostru de “bonding”. Trebuia sa il petrecem cunoscandu-ne mult mult mai aprofundat.

“Daca e scris de tine, sigur!”

Pauza. Il asteptam sa termine de citit, dar eram nerabdatoare. Junk era, pana la urma, cel mai iubitor prieten, dar in acelasi timp si cel mai aprig critic pe care il avusesem vreodata. Accepta orice cu privire la ceea ce eram, ce faceam, dar ceea ce cream trebuia sa fie perfect.

“Sa inteleg ca protagonista esti tu, dar personajul principal e Honki?” spuse el, zambind amar.

Cu toate ca Junk stie demult ca sunt fana FT Island, iar Honki e febletea mea, trebuie sa recunosc ca m-am simtit putin vinovata.

“Daca ai avea de ales, m-ai alege pe mine?”

“Evident!” am mintit eu grosolan. Din fericire, Junk s-a aratat multumit de raspuns. Orice om normal l-ar alege pe Honki. Din fericire pentru Junk, eu nu va trebui niciodata sa fac aceasta alegere. But then again, eu nu sunt normala.

“Imi place.” mi-a spus el, in mod surprinzator. “Desi as vrea sa fiu personajul tau principal, povestea e frumoasa. Oricum, macar ai pastrat cate ceva de la mine…”

Ma simteam jenata. Asa ca am mintit din nou.

“A, da? Probabil inconstient.” am raspuns rosind.

Iar el a zambit. Apoi m-a sarutat, dulce si bland, dar in acelasi timp puternic, ca intotdeauna. Ma simteam atat de bine. Pana cand mi-am amintit ce mi-a zis Aida: “Daca vrei sa slabesti, ar trebui sa te lasi de JUNK food.” Shit! Aida strica atmosfera!