Zi scurta.


Iti dai seama cat de scurta e o zi atunci cand trebuie sa raspunzi la o cerere in casatorie, si dupa o saptamana in care te-ai tot gandit ti se mai acorda o perioada de gratie de 24 de ore.
Iti dai seama cat de scurta e o zi cand ai 4 cursuri de cate doua ore fiecare(de la 9 la 17) si o intalnire la ora 20.
Si iti dai seama ca ziua e scurta cand nu ai ce sa porti la acea intalnire, desi dulapul e plin cu haine.
“Imi trebuie ceva care sa transmita: Te plac cu adevarat, stiu ca voi ajunge sa te iubesc, dar nu vreau sa ma casatoresc cu tine… inca.”
Cum Aida nu era acasa, ca de obicei, sfatuitoarea mea era Diana.
“Ciudat sa imi ceri mie sfaturi vestimentare… Nu mi-ai zis ca ma imbrac ca o baba?!” Spuse ea morocanoasa.
“Chiar si o baba stie cum sa refuze un mos. Hai, iarta-ma, si da-i o mana de ajutor prietenei tale care e jignitor de sincera!” i-am zis eu, batand din gene.
“Te urasc!” imi spuse ea, uitandu-se prin mormanul de haine de pe pat.
“Ba stii ca ma iubesti.” i-am raspuns, scotand limba la ea.
“Nu conteaza! Acum te urasc!” replica zambind, dar nu foarte convingatoare.
I-am aratat un tricou negru, pe care scria cu rosu “Reject”.
“Ce zici de asta?”
“Prea dur. Mai vrei sa stai cu el, nu?”
“Mda…”
“Asta?”
Diana imi arata un top rosu si o fusta scurta neagra.
“Diana, vreau sa il REFUZ!”
“Atunci ceva mai elegant? De exemplu rochia asta neagra.”
“Aia spune: Vreau sa ma marit cu tine, asa ca m-am imbracat ca pentru logodna.”
Dupa lungi analize de genul: asta imi spune ca vrei sa il parasesti, sau asta spune ca vrei sa ai copii cu el, m-am hotarat pentru o pereche de pantaloni skinny negri, o camasa alba cu o vesta neagra pe deasupra si in picioare – balerini negri. Machiajul a fost unul cat mai natural, iar parul, ca de obicei, facut tepi la spate, cu bretonul indreptat ca sa se vada suvitele albastre.
Era tinuta perfecta pentru  respingerea-cererii-in-casatorie-plus-propunere-de-prelungire-a-relatiei. Nu ca as fi fost pusa de multe ori in situatia asta, ca sa stiu ce tinuta trebuie sa am, dar dupa mine era ok.
Junki a sosit exact la timp, fara niciun minut intarziere. Eu in schimb – nu. “N-are nimic,” mi-am spus, “fetele oricum intarzie intotdeauna.” Bine, poate nu intotdeauna. Nu cred ca vreo fata a intarziat vreodata la cina la care trebuia sa raspunda la cererea in casatorie a prietenului ei. Dar eu nu eram, oricum, orice fata.
“Wow, you look… gorgeous.”
In mod normal, m-as fi simtit flatata, dar in cazul asta era clar: alesesem tinuta gresita.

Va urma!
Publicat de la 3 comentarii:

Aida.


Azi am iesit cu George. A fost asa de romantic! Mi-a spus ca nu are ochi decat pentru mine. Dar daca ma gandesc bine, eu stateam cel mai aproape de el, iar el nu vede asa de bine la distanta. Shit! Acum ca mi-am adus aminte de asta, nu mai pare asa de romantic. Eu mi-am spus de multe ori: Aida, nu mai gandi! De obicei ascult de mine, dar acum nu stiu ce m-a apucat.
Cand m-am intors eu acasa, fericita, abia asteptam sa ii povestesc lui Shery fiecare detaliu. Intru in camera si ce credeti ca gasesc acolo? Un chinez! Unul din aia care vorbeste: “Cing ciong ciomo cling!”. Am vrut sa fac un pic misto de el, dar privirea amenintatoare a prietenei mele m-a oprit de cand am deschis gura. Asa ca am inchis-o la loc, apoi m-am intors cu spatele ca sa ii arunc subtil o privire de genul: “Cine e constipatul?” (si asta nu o zic cu vreo ura rasiala, ma gandesc doar ca pentru ca mananca mult orez… ma intelegeti). Acum aveam mai multe lucruri de vorbit cu Shery intre patru ochi: primul era intalnirea cu George, cel de-al doilea(si mai neimportant) – chinezul. Asa ca m-am prefacut obosita si am dat afara a sasea pereche(sau, ma rog, cum avea ochii mici… jumatate de pereche) de ochi. Am mai facut conversatie cateva minute, apoi am inceput sa “sforai”. Sa sforai ingrozitor de tare, binenteles, ca sa se simta omul.
Am auzit usa inchizandu-se, asa ca mi-am permis sa deschid un ochi. Liber! Am facut cate un frappe pentru mine si Shery si am asteptat sa se intoarca. Nu a trebuit sa astept prea mult.
“Fata, povesteste-mi ce s-a intamplat!”
“Stai asa sa imi trag sufletul, ca nici mie nu imi vine sa cred!”
“Pai pareai cam tensionata, de-aia m-am gandit sa te scap de el.” Mint. Nu de-aia. George… George… Georgeee!
“Ai dreptate. Pentru prima oara de cand l-am cunoscut imi doresc sa fim in tari diferite.”
“Ce nu-ti vine sa crezi? Ca a venit chinezul dupa tine?”
“Ca m-a cerut de nevasta.”
“Ca ce?” Si ziceam ca eu am ce povesti.
“Nu stiu… Probabil ca e de vina diferenta culturala. Multi dintre prietenii lui de aceeasi varsta sunt casatoriti deja. Poate ca nu vrea sa ramana in urma.”
“Ciudat. Daca George ar locui acolo, oare m-ar lua deja de nevasta?”
“Nu.”
“De ceeeeee?”
“Decat o nevasta ca tine, mai bine…”
“Mai bine ce?” Nu prea vroiam sa aud continuarea. Shery urma sa faca iar misto de “ignoranta” mea, cum spusese profu’ de filosofie in liceu.
“Mai bine… sa vorbim despre intalnirea cu George.”
Stia ea cum sa ma ia ca sa nu ma supar. Si doar asta era subiectul la care vrusesem sa ajung toata seara.
“Fata, sa iti povestesc ce am patit. Mergeam eu cu George, tinandu-ne romantic de mana, cand apare pe strada o pitipoanca din aia cu botu’ roz. Ma uit la ea, apoi ma uit la George al meu si vad cum i se maresc pupilele. Si ii zic:
- Iubitule, iti place fufa aia?
- Nu, iubito, nu stii ca mie imi plac fetele scunde, crete si satene?
Si i-am zis:
- Atunci o sa ma vopsesc si imi pun parul pe bigudiuri. Si o sa ma spal de patru ori pe zi.
Si m-am suparat. Normal ca m-am suparat! Barbatii sunt cei mai nesimtiti! Apoi, a vrut sa ma impace si mi-a zis:
-Iubito, tu stii ca esti cea mai minunata femeie…
Si m-am bucurat asa de tare, ca l-am luat in brate. Pana am auzit ce mi-a soptit la ureche:
-…cand taci.
Dar s-a revansat cand mi-a facut cea mai mare surpriza. M-a dus acasa sa mi-o prezinte pe mama lui. Bine, mi-a aratat-o doar de la balcon, dar tot e un progres, nu? Gandacelul meu!”
“Parca era molusca…”
“Hello! Asta era ieri!”
Imi aprind si eu o tigara ca omu’, cand o aud pe Shery:
“Aida, ieri mi-ai zis ca de maine te lasi de tigari!”
Ups! Uitasem vrajeala asta.
“Pai da. De maine!”

Va urma!
Publicat de la Niciun comentariu:

Saved by the… friend.


S-a zis cu teoria mea despre “Dragostea se cladeste in timp.” si “Relatia noastra” care evolueaza “treptat”. Pentru o relatie de cateva luni, logodna era totusi o treapta prea mare. Era ca si cum ai pune un copil care de-abia a invatat sa mearga sa urce pe scari.
Norocul meu a fost ca s-a intors Aida. Cine e Aida? Este colega mea de camera, una dintre putinele prietene care mi-au ramas din liceu. In acelasi timp, este cea mai nebuna prietena a mea, cea mai non-comformista si care glumeste tot timpul.
“Cine e el? Hai, oricum nu conteaza, afara ca vreau sa ma culc!”
“She said she needs to go to sleep, so you should go.”
“Aaa, nu vorbeste romana? Ai hev a biutiful aii!”
“Just one?” rase Junki.
“Ies. Bicaz onli uan iz biutiful and zi azar uan mi-a curs.”
“What is miacurs?”
Eu si cu Aida am inceput sa radem primele. Junki, desi nu intelesese ultimul cuvant, si-a imaginat ca e ceva haios si a inceput si el sa rada.
Radeam cu totii. Si am tot tinut-o asa vreo 5 minute. Tensiunea de dinainte se risipise. Cand m-am oprit din ras, aproape ca am inceput sa plang.
“My tummy aches because I laughed too hard!”
“Eee, razi tu razi, da’ nu e rasul tau, de-aia te doare!” spuse Aida in gluma.
“Ba da, e rasul ei ca il sitiu ie-u!” raspunse Junki.
“Deci stii romana!” se mira Aida.
“Just a bit. Shery uses this phrase all the time, so I know it.”
“Eniuei, taim tu gau tu slip, sau bai-bai!”
Aida avea un accent ciudat, asa ca am inceput sa radem din nou de accentul ei.
Ne-am dat seama ca vorbea serios cand a inceput sa sforaie, asa ca am iesit pe hol sa ne luam la revedere.
“Will you think about what I said?” mi-a spus el, inainte sa plece.
“I will, I promise. Where are you staying at?”
“La camin. That’s what they call it.”
“Me too. This is a 'camin'.”
“It’s nearby… Guess we’ll see each other often enough.”
Era prima oara de cand il cunoscusem cand imi doream sa nu ne vedem prea curand.
Cand m-am intors in camera, Aida nu mai dormea. De fapt, cred ca nici nu adormise cu adevarat. Sforaiturile alea erau prea puternice chiar si pentru ea.
“Fata, povesteste-mi tot!"
Publicat de la Niciun comentariu:

My lovely Junk


Am inchis brusc usa. Am clipit de cateva ori, m-am ciupit(prea tare), apoi m-am uitat pe vizor. Mi-am verificat telefonul. Nu clipea. Nu ma sunase nimeni, nu primisem niciun mesaj, nicio avertizare, nicio veste in legatura cu ceea ce tocmai se intampla. Dar nu asta era important acum.
“Get busy for 10 minutes!” am strigat de dupa usa.
“OK.” a venit imediat raspunsul.
In drum spre baie, am adunat de prin camera ceva lenjerie si sosete si le-am indesat in dulap. Am facut cel mai scurt dus din viata mea(eu, care oricum nu pierd mult timp in baie). Apoi, au urmat cateva retusuri la nivelul fetei. Fond de ten. Blush. Gloss. Rimel. Am tras repede pe mine blugii skinny si un tricou larg si pe drumul spre usa am mai adunat cateva carti. M-am privit scurt, dar critic, in oglinda. Eram OK.
“Hi!”
“12 and a half minutes.”
Ma miscasem destul de repede, mi-am zis.
“I see you’re kind of busy. Guess you forgot about me…” mi-a zis. Apoi am tacut amandoi… Aveam gura ocupata… M-am desprins din sarutarea noastra ca sa respir, caci daca ar fi fost dupa mine am fi continuat.
“Or… not.” Zambea in coltul gurii. Ii iubeam zambetul. Si ochii. Si nasul perfect. Si parul. Mmm, si ce frumos mirosea.
“I’ve missed you! Bo-go-ship-uh!”
“Na-do! No-mu po-go shi-p’o-sso-yo!”[Si mie! Mi-a fost atat de dor de tine!]
“How come…” Dar n-am mai rezistat. L-am sarutat din nou. Ce ochi! Cat de dor imi fusese de ei! M-a imbratisat.
“Cham-kkan-man! I wanna hold you for a minute!”[Stai asa!]
“You can hold me for life! Keep me!”, i-am spus si am zambit complice.
Era puternic. Desi era slab si inalt, bratele lui ma strangeau puternic. Ma simteam protejata. O senzatie noua pentru mine, care eram o fata puternica. Dintre fostii mei prieteni, niciunul nu simtise nevoia sa ma protejeze. Toti erau ca niste copii mari.
El, in schimb… ei bine, el era mai complicat de atat. Era dragut ca un copil si imi placea asta la el. Era puternic ca un barbat si iubeam asta. Era inteligent si admiram asta. Era cool si adoram asta.
Nu il iubeam. Nu sunt atat de superficiala. Dragostea se cladeste in timp. Nici nu ii spusesem ca il iubesc, pentru ca nu simtisem nevoia. Nici el nu o facuse. Relatia noastra evoluase treptat: de la stadiul de amici, trecusem la prieteni, apoi mai mult decat prieteni – mai putin decat iubiti si apoi cuplu oficial.
Nu eram “printesica” lui bosumflata, iar el nu era fat-frumos al meu. El era Junk al meu, iar eu eram Chae Rin a lui. Atat.
“So… how come you’re here?” l-am intrebat.
“The real reason or the pretext?”
Dupa logica mea, m-am gandit ca motivul sunt eu. Asa ca am vrut sa aflu pretextul.
“The pretext.”
“College. Scholarship for all five years.”
“Five years?” am intrebat, fara sa pot sa imi ascund fericirea din glas. Eram ca un copil mic, fara sa pot sa imi ascund emotiile.
El mi-a interpretat gresit tonul vocii, crezand ca sunt nedumerita de durata.
“Well, first year is for learning the language, so I’ll be two years behind you.”
“Hm, I’m in a relationship with a younger man.” am spus eu smechereste.
Junki a zambit dulce, apoi si-a reluat postura serioasa.
“So you’re the older woman. Would you like me to call you noona?”
“Shiro!” [Nu vreau!] am spus, in timp ce aruncam cu o perna in directia lui. Binenteles ca nu l-am nimerit, niciodata nu am stat prea bine cu tintitul. Mi-am dat seama ca nu stau prea bine nici cu reflexele cand nu am putut para “returul”.
“Oh! It’s war now!”
Am inceput sa ne batem cu perne, eu aruncand spre el si nimerind peretele opus, el lovindu-ma usor, parca mangaindu-ma. Dupa 5 minute, eu eram plina de pene, in timp ce pe el niciun fulg nu isi facuse “cuibul”.
“This is so not fair!”
A urmat o pauza, in care privirile noastre s-au impletit, s-au recunoscut, s-au unit. Era o atmosfera minunat de linistitoare!
“The real reason?”
“I came to propose.”
Am crezut ca nu am auzit bine. Sau poate folosise el termenul gresit, caci niciunul nu aveam engleza ca limba principala.
“Kyul hon hae joo get ni?”
Cred ca am mai auzit fraza asta intr-o drama coreana. Oare insemna ce credeam eu ca inseamna?
“What did you just say?”
“Will you marry me?”
Publicat de la 2 comentarii:
Abonați-vă la: Postări (Atom)