Chiar acolo, la mine in curte, un caine imi tot dadea tarcoale. Era un caine maro si mare si desi nu latra, parea periculos. Nu imi amintesc daca am fost surprinsa sau nu, dar atunci cand cainele a sarit pe mine si a vrut sa imi smulga capul de pe umeri, nimeni nu m-a luat in seama. Si in momentele alea de disperare cumplita, m-am uitat in sus. Atunci l-am vazut! Iar in momentul in care l-am vazut, s-a intamplat ceva la care chiar nu ma asteptam: am inceput sa zbor. De fapt, mai degraba sa plutesc lin in aer, cu tot cu saltea, inaltandu-ma spre el - spre... Mos Craciun!
"Ah, cred ca visez!" mi-am zis. Am inceput sa ma frec la ochi, sa-l vad mai bine, pentru ca mi se parea ceva ciudat la el. Mosul... se barbierise?! In timp ce zburam spre el, a inceput sa pluteasca, la fel ca mine, iar salteaua mea, parca avand propria ei vointa, il urmarea. Nu stiu cat timp a durat toata aventura; ceea ce stiu e ca intr-un final am ajuns intr-o sala de teatru, pe scena, unde era o masa frumos aranjata, cu lumanari si crengute de brad, si vasc, si decoratii de Craciun, si zapada artificiala. Cand am ajuns, Mos Craciun statea cu spatele la mine, scotand ceva din sac.
Mai inainte chiar sa il vad la fata, l-am mirosit. Nu cred ca as fi putut sa nu recunosc vreodata mirosul proaspat de ienupar, chiparos si mosc care imi facea pielea de gaina. Cand s-a intors spre mine, arata mai bine decat aratase vreodata: arata ca un barbat adevarat. Pana si cearcanele pe care le avea il faceau sa para mai masculin si nu ii luau cu nimic din farmec. Totusi, ma faceau sa ma intreb: de ce nu a dormit barbatul asta azi-noapte?! Simteam un amestec de ingrijorare si usoara gelozie - gelozie pe femeia care ii rapise somnul. Cand a deschis cutia pe care o scosese din sac, am vazut intai o usoara sclipire. Era un inel. Un inel exact asa cum imi dorisem intotdeauna: In loc de o piatra mare si orbitoare, avea doua pietricele mici, doua flori de mina care, dupa cum aratau, crescusera impreuna in intunericul pesterii. Si totusi straluceau. Subtil, ce-i drept, dar foarte frumos. Apoi, intr-un moment de contemplare, m-am intrebat daca nu cumva femeia care ii rapise somnul eram... chiar eu. I-am zambit barbatului de care ma indragostisem si... m-am trezit.
***
Trebuia sa povestesc cuiva visul ciudat pe care il avusesem. Excluzand detaliile jenante, le-am povestit prietenelor mele cele mai bune visul meu.
"Poate zapada asta e de vina," mi-a spus Tanya, usor amuzata de cata importanta ii dau visului astuia.
E adevarat ca Craciunul asta fusese cam ciudat. De ani de zile nu mai avusesem sarbatori de iarna atat de uscate si de mohorate. Fara niciun pic de zapada, Craciunul trecuse de parca nici nu fusese aici.
"Sau poate," replica Diana, care mai mult ca oricine dadea importanta fiecarui vis, "poate ca are o semnificatie mai serioasa. Nu totul e ceea ce pare, Tanya! Oare cand vei invata asta?"
"Sper ca niciodata..." murmura Tanya in spatele Dianei.
"Te-am auzit! Si in plus, ganditi-va bine! Poate chiar inseamna ceva. Mai ales ca Shery..."
"Hm? Ce e cu mine?"
"Nimic! Diana tocmai vroia sa zica... ca tie iti place mult Craciunul! Trebuie sa fi fost tare frustrant sa mananci cozonac, sa canti colinde si sa primesti cadouri, fara zapada, nu-i asa? Poate de-aia ai avut un vis asa de ciudat."
"Mda... poate aveti dreptate. Dar de ce tocmai CHINA?! Nici macar nu il sufar!!! Mai ales de cand mi-a citit povestea fara permisiune! Nici nu am mai vorbit de atunci... Hmpf!"
Si totusi, visul asta nu era tot ceea ce era ciudat la mine. In afara de vise, uneori, fara sa dorm, fara sa fiu macar obosita sau sa inchid ochii, percepeam franturi de imagini si sunete pe care nu imi aminteam sa le fi vazut sau auzit vreodata. Si in cele mai multe din ele... aparea Junk!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu