Hey, you know what they say, never say never! Oh, God! De cand a spus-o Justin Bieber parca suna din ce in ce mai rau. In fine...
Astazi mi-am luat inima in dinti si i-am cerut prietenia lui Nermy. Vlad mi-a zis ca in romana asa se zice: "Vrei sa fii prietena mea?"
Si am dat gres din nou, ca de obicei!
Mi-a raspuns:
"O, credeam ca suntem deja prieteni...", parand putin trista ca am intrebat. Stiti cat ii taie elanul unui tip o replica de genul asta?! Imi luase destul de mult sa imi fac curaj sa ii spun asta, insa acum trebuia sa ma pregatesc din nou, sa o lamuresc... Nu facusem asta niciodata, pentru nicio fata. Dar, oricum, Nermy nu e orice fata. O plac mult pe Nermy. E amuzanta si desteapta si draguta. Ii pasa de ce se intampla cu cei din jurul ei. Ii place sa se joace pe calculator. E competitiva si ambitioasa, dar mai ales, ceea ce apreciez cel mai mult la ea e ca e sincera si loiala, intai cu ea insasi, iar apoi cu ceilalti. Niciodata nu incearca sa para altceva decat e si mereu iti spune in fata ce crede. Chiar daca uneori doare...
"Stii, e bine ca suntem prieteni si iti valorez prietenia. Nu as vrea sa o pierd. Insa tu mereu ai fost sincera cu mine, asa ca astazi eu voi fi sincer cu tine."
"OK. Ma bucur ca suntem sinceri unul cu altul."
"Stii, de fapt... Eu te plac. Chiar foarte mult. Si as vrea, daca se poate, sa fim mai mult decat prieteni." Gata! Am spus-o! Sa nu vada ca m-am inrosit, sa nu vada ca m-am inrosit! Oh, te rog, nu te uita la urechile mele! Te rog, te rog, te rog!
OK, acum m-am calmat. Spune ceva! Orice! Te rog, spune ceva!
"... Stii... Credeam ca ti-ai dat seama deja ca... Eu... eu il plac pe Jay! Oh, am spus-o! Nu-mi vine sa cred ca am spus-o cu voce tare! Ce jenant!"
S-a uitat la mine, si parca ma uitam intr-o oglinda. Sentimentele pe care le citeam pe fata ei stiam ca se afla si pe fata mea, desi motivele noastre erau diferite. Jena, tristete, disconfort. Indoiala. Probabil ca Nermy se intreba daca vor mai fi lucrurile la fel intre noi. Cred ca isi dorea asta. Si eu imi doream. Insa ceva inlauntrul meu imi spunea ca lucrurile nu aveau cum sa mai fie la fel. Se parea ca pana la urma nu eram un tip chiar asa de cool...
***
Au trecut deja doua saptamani de cand nu am mai vorbit cu Nermy. Unii ar zice ca mi-a ranit ego-ul si de-aia nu am ramas amici. Dar eu stiu ca nu e asa. Imi doresc din tot sufletul sa fie totul la fel, dar nu pot. Ma doare sa o vad. Ma doare sa o vad razand cu Jay hyung, imbracata provocator si machiata. Ma doare sa vad cum isi fereste privirea cand ma vede ca ma uit la ea si apoi sa ramana tacuta. Nu stiu ce ii poate trece prin cap in momentele astea, dar cu siguranta eu sunt de vina pentru stanjeneala ei.
In ultimele zile, lucrurile au devenit si mai rele. Vlad mi-a spus ca a vorbit cu Nermy despre mine, dar ca nu imi poate spune ce i-a zis. Chiar asa de rau stau lucrurile?! Oare o doare si pe ea cand ma vede? O deranjez asa de tare? Durerea mea o pot suporta, insa ei nu vreau sa ii fac rau.
Asa ca m-am hotarat sa plec. Deja am gasit un liceu bun cu profil de muzica in Coreea si am aranjat pentru un loc. Insa nu renunt! O sa ma intorc cand termin liceul, ca un barbat mai cool si mai matur. Sper...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu