La cumparaturi cu sora mea.

Chiar nu stiu de ce erau baietii atat de misteriosi, insa din fericire nu avea nicio legatura cu cel-al-carui-nume-nu-il-voi-rosti. Nu astazi, cel putin. Sper sa ma tin de cuvant pana la sfarsitul zilei. Stiti cum e atunci cand nu trebuie sa spui ceva si exact aia iti sta pe varful limbii de fiecare data cand deschizi gura? Cam asa eram eu acum. Cum vedeam o camasa draguta in mall ziceam:
"Lui Ju...ay i-ar sta tare bine in asta. Ce zici?"
Sau:
"Ce pantofi faini, nu-i asa J...Mir?"
Regretam faptul ca fusesem de atatea ori la cumparaturi cu "respectivul" in trecut. De asemenea, cred ca si baietii incercau sa-mi joace feste. Vroiau sa manance junk food, sa vedem filmul "Junkyard Dog" si sa isi cumpere jocul "Dungeon Runners Junk".
Cand ne-am intalnit cu Nermy, deja vazuseram cateva magazine. X se cam plictisise, iar eu am dedus ca nu se simtea in largul lui pentru ca eram cu totii mai mari decat el, asa ca m-am gandit sa ii aduc un prieten de varsta lui. Prima persoana la care m-am gandit a fost Vlad, fratele Dianei, care avea aproape 16 ani si era un tip tare haios si prietenos. Cred ca i s-a parut si Dianei o idee buna, pentru ca l-a sunat si l-a intrebat daca vrea sa il cunoasca pe X, despre care ii povestise multe lucruri cand se intorsese din Corea. Se pare ca doar gandul ca o sa aiba un prieten cu care sa vorbeasca l-a binedispus pe X, pentru ca atunci cand Nermy a spus: "Let's go to Terranova!", desi fusesem deja acolo, iar baietii nu intrasera pentru ca era magazin cu haine de fete, i-a raspuns: "I'm coming too! D'ya need some help picking?"
Nermy s-a uitat la el, l-a studiat din cap pana in picioare, a decis ca stilul lui vestimentar e acceptabil si ia zis:
"Hm... OK, sure!"
Vlad a ajuns destul de repede, pentru ca venea de la scoala si era aproape. I-am facut cunostinta cu X. Comunicarea era OK, Vlad si Nermy nu stiau engleza foarte bine, dar se descurcau. Le-am dat o misiune: sa il invete pe X romana.
Inainte sa vina in Romania, baietii isi cumparasera un ghid de conversatie Englez-Roman, asa ca incepusera sa invete deja fraze uzuale. Erau haiosi uneori, cand incercau sa spuna o fraza mai grea si se incurcau. Le-am spus:
"You should use korean pronounciation, it is more similar to ours than the american one."
Insa cum coreenii nu pot sa pronunte doua consoane succesive in aceeasi silaba, unele cuvinte sunau cam ciudat.
Dintre toti, X a invatat romana cel mai repede. Dupa 2-3 saptamani de cand venisera in Romania, deja putea sa se duca la cumparaturi singur, sa intrebe cum poate sa ajunga in centru, sau in alte locuri. Ba chiar stia cateva cantece in romana.
Nu mi-am dat seama cat de populari au fost cei de la O-zone, pana cand nu l-am auzit pe Jay fredonand intr-o zi melodia de la "Dragostea din tei", in timp ce isi facea curat in camera.
"Hey! You know O-zone?"
"What's that?"
"The song you're singing... It's a romanian song."
"Oh, you mean the original version is romanian? Interesting... this used to be Junk's favourite a while ago..."
Oh, great! Sperasem sa nu aud numele asta prea curand...
Nu imi era dor de el... nu... eram doar... vroiam... trebuia sa isi ceara scuze! Asa era normal! Nu spusese nimic de atunci! Binenteles ca nu l-as fi iertat, dar meritam sa isi ceara scuze!