My lovely Junk


Am inchis brusc usa. Am clipit de cateva ori, m-am ciupit(prea tare), apoi m-am uitat pe vizor. Mi-am verificat telefonul. Nu clipea. Nu ma sunase nimeni, nu primisem niciun mesaj, nicio avertizare, nicio veste in legatura cu ceea ce tocmai se intampla. Dar nu asta era important acum.
“Get busy for 10 minutes!” am strigat de dupa usa.
“OK.” a venit imediat raspunsul.
In drum spre baie, am adunat de prin camera ceva lenjerie si sosete si le-am indesat in dulap. Am facut cel mai scurt dus din viata mea(eu, care oricum nu pierd mult timp in baie). Apoi, au urmat cateva retusuri la nivelul fetei. Fond de ten. Blush. Gloss. Rimel. Am tras repede pe mine blugii skinny si un tricou larg si pe drumul spre usa am mai adunat cateva carti. M-am privit scurt, dar critic, in oglinda. Eram OK.
“Hi!”
“12 and a half minutes.”
Ma miscasem destul de repede, mi-am zis.
“I see you’re kind of busy. Guess you forgot about me…” mi-a zis. Apoi am tacut amandoi… Aveam gura ocupata… M-am desprins din sarutarea noastra ca sa respir, caci daca ar fi fost dupa mine am fi continuat.
“Or… not.” Zambea in coltul gurii. Ii iubeam zambetul. Si ochii. Si nasul perfect. Si parul. Mmm, si ce frumos mirosea.
“I’ve missed you! Bo-go-ship-uh!”
“Na-do! No-mu po-go shi-p’o-sso-yo!”[Si mie! Mi-a fost atat de dor de tine!]
“How come…” Dar n-am mai rezistat. L-am sarutat din nou. Ce ochi! Cat de dor imi fusese de ei! M-a imbratisat.
“Cham-kkan-man! I wanna hold you for a minute!”[Stai asa!]
“You can hold me for life! Keep me!”, i-am spus si am zambit complice.
Era puternic. Desi era slab si inalt, bratele lui ma strangeau puternic. Ma simteam protejata. O senzatie noua pentru mine, care eram o fata puternica. Dintre fostii mei prieteni, niciunul nu simtise nevoia sa ma protejeze. Toti erau ca niste copii mari.
El, in schimb… ei bine, el era mai complicat de atat. Era dragut ca un copil si imi placea asta la el. Era puternic ca un barbat si iubeam asta. Era inteligent si admiram asta. Era cool si adoram asta.
Nu il iubeam. Nu sunt atat de superficiala. Dragostea se cladeste in timp. Nici nu ii spusesem ca il iubesc, pentru ca nu simtisem nevoia. Nici el nu o facuse. Relatia noastra evoluase treptat: de la stadiul de amici, trecusem la prieteni, apoi mai mult decat prieteni – mai putin decat iubiti si apoi cuplu oficial.
Nu eram “printesica” lui bosumflata, iar el nu era fat-frumos al meu. El era Junk al meu, iar eu eram Chae Rin a lui. Atat.
“So… how come you’re here?” l-am intrebat.
“The real reason or the pretext?”
Dupa logica mea, m-am gandit ca motivul sunt eu. Asa ca am vrut sa aflu pretextul.
“The pretext.”
“College. Scholarship for all five years.”
“Five years?” am intrebat, fara sa pot sa imi ascund fericirea din glas. Eram ca un copil mic, fara sa pot sa imi ascund emotiile.
El mi-a interpretat gresit tonul vocii, crezand ca sunt nedumerita de durata.
“Well, first year is for learning the language, so I’ll be two years behind you.”
“Hm, I’m in a relationship with a younger man.” am spus eu smechereste.
Junki a zambit dulce, apoi si-a reluat postura serioasa.
“So you’re the older woman. Would you like me to call you noona?”
“Shiro!” [Nu vreau!] am spus, in timp ce aruncam cu o perna in directia lui. Binenteles ca nu l-am nimerit, niciodata nu am stat prea bine cu tintitul. Mi-am dat seama ca nu stau prea bine nici cu reflexele cand nu am putut para “returul”.
“Oh! It’s war now!”
Am inceput sa ne batem cu perne, eu aruncand spre el si nimerind peretele opus, el lovindu-ma usor, parca mangaindu-ma. Dupa 5 minute, eu eram plina de pene, in timp ce pe el niciun fulg nu isi facuse “cuibul”.
“This is so not fair!”
A urmat o pauza, in care privirile noastre s-au impletit, s-au recunoscut, s-au unit. Era o atmosfera minunat de linistitoare!
“The real reason?”
“I came to propose.”
Am crezut ca nu am auzit bine. Sau poate folosise el termenul gresit, caci niciunul nu aveam engleza ca limba principala.
“Kyul hon hae joo get ni?”
Cred ca am mai auzit fraza asta intr-o drama coreana. Oare insemna ce credeam eu ca inseamna?
“What did you just say?”
“Will you marry me?”

2 comentarii: